În 1975, revista Magazin publica următorul articol. Un cititor din Prahova întreba: “Știu că, în vară, pe teritoriul fermei Plavia s-au găsit niște seceri vechi, ruginite care după un timp au fost adunate cu grijă și duse la muzeu. Câteva amănunte despre importanța acestei descoperiri arheologice la care am fost martor ocular aș dori să cunosc.
Răspunsul revistei: Amănunte despre sterile din bronz descoperite în satul Străoști (două dintre ele sunt prezentate in imagine) am primit de la tov. prof. PAUL ATH. PAUNESCU. Cele 37 de seceri — unele întregi, altele fragmentate — și turtița de bronz, vechi de aproximativ 3.000—3.200 de ani, descoperite cu ajutorul unuia dintre muncitorii fermei Plavia, Mircea Grigorciuc, reprezintă o mărturie a preocupărilor în domeniul prelucrării metalelor pe care le aveau locuitorii acestor locuri prahovene in perioada de tranziție spre epoca fierului.
Secerile descoperite prezintă o mare varietate atit in ce privește tipul lor, cit și in privința aliajelor din care au fost confecționate. De remarcat că unul dintre aliajele acestora nu ne era cunoscut pină acum.
Descoperirea arheologică de la Străoști a confirmat existența pe teritoriul respectiv a unui atelier care executa unelte, considerate de specialiști, evoluate pentru perioada in care se apreciază că au fost realizate.
Tezaurul de la Străoști
La finalul secolului 19, satul era inclus în comuna Hârsa, care aparținea de plasa Podgoria din județul Prahova. În 1974, în apropierea localității s-a găsit un tezaur format din 46 de seceri de bronz și alte artefacte, conform Repertoriului Arheologic Național. Aceste obiecte au fost adăugate la colecția Muzeului de Istorie și Arheologie din Prahova.
Documentele istorice atestă existența satului încă din anul 1464, când Radu cel Frumos a conferit acest teritoriu, alături de alte sate, Mănăstirii Snagov. Confirmări ulterioare au venit de la Basarab cel Tânăr în 1482 și de la Neagoe Basarab, care a specificat localizarea satului ca fiind «Straosti pe Cricov».
Deși satul nu este menționat în scrierile lui Bauer, el este inclus de Dionisiu Fotino în opera sa „Istoria Generală a Daciei sau a Transilvaniei, Terei Muntenesci și Moldovei” publicată în 1815. În Analele Parlamentare din anul 1831, satul, menționat ca «Străoști», avea înregistrate 74 de familii.
În anul 1968, printr-o Hotărâre de Consiliu de Miniștri, satul a devenit parte a comunei Iordăcheanu. Deși nu a fost vizat pentru desființare în cadrul proiectului de sistematizare inițiat de Ceaușescu în 1975, a fost desființat ca entitate administrativă în 1989. Oricum, această decizie a fost anulată după Revoluția din decembrie 1989, iar în momentul de față, satul este o componentă a comunei Iordăcheanu.
