Evenimentul Istoric > Articole online > Caleidoscop > Se răstoarnă echilibrul geostrategic în Mediterana. Erdogan riscă un nou Lepanto?
Articole online

Se răstoarnă echilibrul geostrategic în Mediterana. Erdogan riscă un nou Lepanto?

În octombrie 1571, flota coaliției creștine a învins principala flotă a Imperiului Otoman. Chiar dacă nu a fost vorba de o victorie decisivă, victoria creștină a prevenit transformarea Mediteranei într-o mare musulmană și a pus capăt avansării otomane în sudul Europei. Chiar dacă de atunci au trecut sute de ani, ambițiile neo-otomane ale lui Erdogan au dus la apariția unei noi coaliții, care să speranțe Greciei că va reuși să reechilibreze situația din estul Mediteranei.

Grecii pot conta pe ajutorul americanilor și francezilor

Grecii au încheiat acorduri de cooperare militară cu Franța și Statele Unite, scrie ziarul turcesc pro-guvernamental Daily Sabah, adăugând că președintele Erdogan a avertizat că Grecia în întregime a devenit „o bază americană”.
Dar nu e vorba numai de alianțe, ci și de o întărire fără precedent a forței de luptă a grecilor. „Grecia s-a înarmat agresiv în ultimii ani, încercând să adauge avioane de luptă F-35 la avioanele de luptă Rafale, fregatele și corvetele Belharra. În 2021, Atena a cheltuit 2,5 miliarde de euro (2,8 miliarde de dolari) pe echipamente militare, dublându-și cheltuielile față de anul precedent. Până anul viitor, grecii își vor mări din nou bugetul militar de șapte ori”, notează Daily Sabah, sugerând că toate aceste cheltuieli militare reflectă intenția Atenei de a inversa echilibrul de putere din Marea Egee și din estul Mediteranei, care s-a schimbat în favoarea Turciei.

E nevoie de schimbarea doctrinei militare a Greciei?

Vremea vulnerabilității armatei grecești în raport cu Turcia începe să devină istorie. Tocmai de aceea, experții militari cer o schimbare a doctrinei militare.

„Sosirea apropiată a avioanelor de luptă Rafale, achiziția recentă de noi nave de război, achiziția sistemelor de apărare israeliene și modernizarea forțelor speciale grecești au schimbat echilibrul de putere în favoarea Greciei.

Achiziția de echipamente defensive de ultimă oră este o condiție necesară pentru utilizarea cu succes a forței militare, dar nu este singura. Un exemplu tipic în acest sens este situația din estul Mediteranei din vara anului 1974. În ciuda superiorității aeriene și navale grecești, cu Phantom F-4E și, respectiv, submarinele germane, Atena nu a reușitsă protejeze Republica Cipru. Fără o doctrină adecvată și un moral ridicat, numai armamentul grecesc nu a reușit să oprească invazia turcă”, scrie Emmanuel Karagiannis, un expert în relații internaționale de la King’s College din Londra pe site-ul ekathimerini.com.

„Există o zonă gri de activități turcești care se desfășoară la un nivel deasupra păcii, dar sub război. Hărțuirea constantă a forțelor grecești, survolul necontenit al insulelor grecești, operațiunile agresive de colectare de informații și instrumentalizarea imigranților au pregătit terenul pentru o „nouă normalitate” disfuncțională care ar putea escalada într-un război convențional”. susține Karagiannis.

 

Va prelua Grecia inițiativa în înfruntarea nedeclarată cu Turcia?

Soluția, în opinia expertului este renunțarea la doctrina defensivă.
„În textele instituționale existente, doctrina militară a Greciei este definită ca defensivă și de descurajare pentru a preveni pierderea de teritorii. Totuși, doctrina nu reflectă cu acuratețe schimbările radicale observate pe câmpurile de luptă de astăzi. Noile aplicații tehnologice favorizează partea care preia inițiativa. Utilizarea vehiculelor aeriene fără pilot (UAV), în tandem cu utilizarea inteligenței artificiale și a roboticii, ne îndreaptă către o revoluție în domeniul militar. Suntem în zorii unei noi ere în care desfășurarea operațiunilor militare depinde de viteză, precizia loviturilor și, în principal, de elementul surpriză.

În orice caz, este mai puțin clar cine este agresorul și cine apărătorul. Din păcate, adevărul a ajuns să devină o realitate subiectivă modelată de cinismul geopoliticii și de instrumentele folosite pentru a ghida opinia publică. Există tot mai multe exemple în acest sens. În septembrie 2020, Azerbaidjan a inițiat ostilități împotriva enclavei armene din Nagorno-Karabah. Cu sprijinul Moscovei și Ankarei, împreună cu mașinațiunile organizațiilor de propagandă azeră, Baku nu a fost considerat responsabil pentru acțiunile sale împotriva populației neînarmate din enclavă.

Pagini: 1 2

Registration

Aici iti poti reseta parola

Abonare la notificari Doriți să primiți notificări atunci când publicăm ceva interesant? NU DA