La o zi după ce s-a aflat că „Marea Britanie le cere saudiților mai mult petrol, chiar dacă prințul Mohammed bin Salman îl invită pe Xi Jinping la Riad pentru a întări legăturile”, Wall Street Journal a menționat că „Arabia Saudită este în discuții active cu Beijingul pentru stabilirea prețurilor Se vorbește, însă, și despre un alt subiect, ca o parte din vânzările sale de petrol către China să fie achitate în yuani.
Această mișcare ar putea paraliza nu numai dominația petrodolarului pe piața mondială a petrolului – lucru pe care Zoltan Pozsar l-a prezis – și ar putea marca o altă schimbare a principalului exportator de țiței din lume către Asia. , dar și o mișcare care vizează în mod direct inima sistemului financiar american, care a profitat de statutul de rezervă al dolarului tipărind cantități enorme de dolari pentru a finanța cheltuielile guvernamentale în ultimul deceniu.
Potrivit informațiile Wall Street Journal, discuțiile Arabiei Saudite cu China cu privire la contractele petroliere și la plata în yuani au durat de șase ani, dar s-au accelerat în acest an, deoarece saudiții au devenit din ce în ce mai nemulțumiți de modul în carte SUA își respectă angajamentul de a apăra regatul.
Saudiții sunt furioși pentru lipsa de sprijin din partea SUA în ceea ce privește implicarea lor în războiul civil din Yemen. Saudiților nu le plșace nici încercarea administrației Biden de a ajunge la un acord cu Iranul în privința programului său nuclear. Mai mult, oficialii saudiți au declarat că au fost șocați de retragerea bruscă a SUA din Afganistan anul trecut.
Cât de mare e lovitura reușită de chinezi?
China cumpără mai mult de 25% din petrolul pe care Arabia Saudită îl exportă. Dacă prețul va fi plătit în yuani, aceste vânzări ar spori poziția monedei chinezești în lume și ar pune această monedă în pozițias de a deveni într-o zi moneda de rezervă globală, un petroyuan care să ia locul petrodolarului.
După cum recunoaște chiar și Wall Street Jornal, o trecere la un sistem (petro)yuan, „ar fi o schimbare profundă pentru Arabia Saudită de a prețui chiar și o parte din aproximativ 6,2 milioane de barili pe zi de exporturi de țiței în orice altceva decât în dolari”, deoarece majoritatea vânzările globale de petrol — în jur de 80% — se fac în dolari, iar saudiții au tranzacționat petrol exclusiv în dolari din 1974, într-o înțelegere cu administrația Nixon care includea garanții de securitate pentru regat.
Se pare, însă, că acum saudiților nu le mai pasă prea mult de „garanțiile de securitate” americane și, în schimb, își manifestă loialitatea față de China.
China poartă sâmbetele dolarului
Atacul Chinei la adresa dolarului e o chestiune mai veche. În martie 2018, China a introdus contracte de petrol cu prețul în yuani, ca parte a eforturilor sale de a-și face moneda tranzacționabilă în întreaga lume. Aceste eforturi nu au afectat, însă, dominația dolarului pe piața petrolului, în mare parte pentru că dolarul a rămas moneda preferată de exportatorii de petrol. Dar, după cum a remarcat și Pozsar recent, pentru China, utilizarea dolarului a devenit un pericol evidențiat de sancțiunile cu care SUA a lovit Iranului din cauza programului său nuclear și, de curând, Rusia ca răspuns la invazia Ucrainei.
Tranziția istorică de astăzi nu este tocmai o surpriză: China și-a intensificat în ultimii ani curtea pe care o face cu regatului saudit, ajutând țara să-și construiască propriile rachete balistice, acordând consultanță cu privire la programul nuclear și investind în proiectele de prințului moștenitor Mohammed bin Salman, precum ca Neom, un oraș nou futurist.
Între timp, relația saudită cu SUA s-a deteriorat sub președintele Biden, care a declarat în campania din 2020 că regatul ar trebui să fie un „paria” pentru uciderea jurnalistului saudit Jamal Khashoggi în 2018. E un atac clar împotriva prințul Mohammed, despre care autoritățile de informații americane spun că ar fi ordonat uciderea lui Khashoggi.
De asemenea, vine și pe măsură ce relația economică a SUA cu saudiții se diminuează: SUA se numără acum printre cei mai mari producători de petrol din lume, o inversare puternică față de anii 1990, când importau 2 milioane de barili de țiței saudit pe zi, dar aceste cifre au scăzut la mai puțin de 500.000 de barili pe zi în decembrie 2021. În schimb, importurile de petrol ale Chinei au crescut în ultimele trei decenii, în conformitate cu economia sa în expansiune. Arabia Saudită a fost cel mai mare furnizor de țiței al Chinei în 2021, vânzându-se la 1,76 milioane de barili pe zi, urmată de Rusia cu 1,6 milioane butoaie de leu pe zi, conform datelor de la Administrația Generală a Vămilor din China.
„Dinamica s-a schimbat dramatic. Relația SUA cu saudiții s-a schimbat, China este cel mai mare importator de țiței din lume și oferă multe stimulente profitabile regatului”, a spus un oficial saudit familiarizat cu discuțiile.
Cât de gravă e situația?
Saudiții plănuiesc încăsă facă majoritatea tranzacțiilor petroliere în dolari, dar tranziția a început, iar mișcarea ar putea tenta și alți producători să prețuiască exporturile chineze și în yuani. Celelalte surse mari de petrol ale Chinei sunt Rusia, Angola și Irak.
„Piața petrolului și, prin extensie, întreaga piață globală de mărfuri, este polița de asigurare a statutului dolarului ca monedă de rezervă”, declară economistul Gal Luft, co-director al Institutului pentru Analiza Securității Globale din Washington, care a co-scris o carte despre dedolarizare. „Dacă această cărămidă este scos din zid, tot peretele va începe să se prăbușească”.
Și dacă jocul a fpst gândit astfel încât Rusia să priveze occidentul de resursele atât de necesare, urcând prețurile mărfurilor din ce în ce mai mult, în timp ce partenerul său tăcut, China, profită de lupta occidentală și abortdează toți acei foști clienți „non-occidentali” de petrodolari pentru a le oferi un nou produs, yuanul, pe care Beijingul îl impune acum în mod activ și agresiv ca valută de rezervă a lumii globale, scrie austincountynewsonline.com.
