Ei s-au confruntat cu ură, violenţă şi discriminare, care i-au făcut pe mulţi să părăsească Mexicul în deceniile următoare. Potrivit cifrelor guvernului mexican, numărul locuitorilor de origine chineză a scăzut între 1930 şi 1940 de la 15.960 la doar 4.800.
Preşedintele mexican Andres Manuel Lopez Obrador a prezentat scuze în mod oficial Chinei în numele ţării sale pentru masacrul din anul 1911 în care 303 chinezi au fost ucişi de rebeli în oraşul Torreon, în timpul Revoluţiei mexicane.
Masacrul a avut loc între 13 şi 15 mai 1911, când rebelii conduşi de Francisco I. Madero au ocupat oraşul Torreon, în nordul Mexicului.
În total, 303 chinezi au fost ucişi, iar casele şi afacerile lor au fost incendiate.
Mexicul trebuie nu doar să-şi recunoască responsabilitatea şi vina, ci şi să se angajeze că nu va mai permite niciodată rasismul, discriminarea şi xenofobia, a declarat preşedintele Lopez Obrador luni, cu ocazia unei ceremonii desfăşurate la Torreon şi la care a fost prezent şi ambasadorul Chinei, Zhu Qingqiao, transmite Agerpres.
În ultimii 110 ani, Mexicul a păstrat în cea mai mare parte tăcerea în ce priveşte masacrul de la Torreon.
Războaiele civile
Revoluția Mexicană din 1910-1917 este o perioadă din istoria Mexicului în care a avut loc un război civil în această țară.
A început ca o revoltă împotriva dictaturii lui Porfirio Diaz (foto) și s-a încheiat cu adoptarea unei noi constituții.
Pierderile în rândul populației din timpul războiului civil, potrivit diferitelor surse, variază de la 500 de mii la 2 milioane de oameni, în condițiile în care populația țării în 1910 era de 15 milioane de oameni.
Istoricii au împărțit această perioadă în patru etape. Prima etapă (noiembrie 1910 – mai 1911) a constat în răsturnarea dictaturii lui Porfirio Diaz.
Proprietarii liberali și antreprenorii, muncitorii și țăranii au acționat ca un front unit sub conducerea politică a liderilor democratici liberali.
În a doua etapă a revoluției (mai 1911 – februarie 1913), democrații liberali au fost la putere, dar lipsa de unitate între forțele revoluționare a dus la o lovitură contrarevoluționară.
A treia etapă (februarie 1913 – iulie 1914) a constat în restabilirea regimului constituțional. Revoluționarii au acționat din nou ca un front unit, în timp ce rolul maselor țărănești a crescut.
Războiul civil dintre țărănimea revoluționară și liberalii moderați (iulie 1914 – februarie 1917) a fost ultima -a patra etapă- a revoluției.
Aripa moderată a revoluționarilor a câștigat, dar masele largi au jucat un rol decisiv în revoluție, influențând dezvoltarea ulterioară a țării.
