Șchiopul de Fier și moartea lui prea puțin glorioasă

 

Pe 8 aprilie 1336, se naște în satul Hogea-Ilgar, la sud de Samarkand, un băiețel care va schimba istoria orientului și a occidentului.

De origine mongolă, familia sa trăise sub influență turcă și devenise doar de curând musulmană, după cum o arată și numele prea puțin religios al copilului: Timur, care înseamnă „fierul” în turca orientală.

Tatăl său, Taragai („Ciocârlia”) era șeful unui trib sosit în regiune odată cu trupele lui Ceagatai, al doilea fiul al lui Gingis Han. Amintirea îngrozitoare a acestui cotropitor crud, care trecuse Asia Centrală prin foc și sabie la începutul secolului al XII-lea, era încă vie.

Din invaziile mongole se născuse un imperiu imens, cel mai mare dintre toate câte au existat în istorie și care se întindea din Ungaria până în China.

Devenit de mic orfan de mamă, Timur visa la mari aventuri și bătălii, între două partide de vânătoare cu tovarășii săi din tribul Barlas, o aristocrație războinică însă rurală, care trăia din creșterea animalelor.

Deși se pare că nu a învățat niciodată să scrie sau să citească, se pare că a primit totuși o anumită instrucție în domeniile Religiei și Istoriei. Aceasta i-a permis să discute de la egal la egal cu interlocutorii săi.

Însă modul în care mânuia armele și abilitatea de a călări au fost cele care l-au ajutat să își construiască o reputație.

În 1352, când își oferă serviciile emirului Kazghan, stăpânul Transoxaniei (Uzbekistanul de azi), Timur avea doar 16 ani, arată un documentat realizat de Hérodote.

Viitorul se anunță luminos pentru tânărul care se arată abil în a-și crea relații și a-și atrage favorurile celor puternici.

Protectorul său îi oferă repede comanda unui batalion și chiar mâna fiicei sale, frumoasa Algeai, care devine prima dintre cele 18 soții ale lui.

Însă vremurile sunt dure și nesigure: Timur are prea puțin timp să se bucure de viața de familie și de fiul său numit Geahangir („Stăpânitorul lumii”), deoarece emirul este asasinat.

Devenit șeful tribului său, își oferă serviciile pe lângă următorul puternic al zilei, hanul Tengluk Temur, care îl numește „Tuman” („șef peste 10.000”).

Însă, la scurt timp, Timur devine conștient că o reunificare a țării divizate este improbabilă, așa că i se alătură cumnatului său, Hussein, pentru a se lansa împreună în cucerirea teritoriului.

În cursul uneia dintre aceste expediții militare, un amestec de fapte de vitejie și de jafuri, este rănit la picior și devine Timur Lenk („Timur cel Șchiop”) sau Tamerlan.

La sfârșitul Evului Mediu, la aproape două veacuri după marea expansiune mongolă, Timur Lenk își construiește un imperiu mai mic și mai efemer decât cel al lui Gingis Han. El coincide în bună măsură cu fostul imperiu persan al dinastiei Ahemenizilor.

Totuși, prin brutalitatea și rapiditatea lor, cuceririle lui Timur Lenk au bulversat lumea musulmană și Orientul.

Timur moare în urma unei beții la vârsta de 68 de ani, pe 8 februarie 1405, într-o campanie militară împotriva dinastiei chineze Ming. A fost înmormântat la Samarkand, unde i s-a construit un mauzoleu.

După moartea sa, imperiul s-a destrămat.