Dacă există o caracteristică inamovibilă care condiționează nu doar cariera, ci și viața unui soldat, aceea este supunerea la ordinele superiorilor, chiar dacă acestea sunt contrare valorilor sale morale sau religioase.
La rândul său, comandantul militar nu trebuie doar să urmărească efectul directivelor sale, ci să își dea seama că orice mișcare poate salva sau condamna trupele sale pe front.
Nesupunere
Cu toate astea, peripețiile de pe front, contemporane sau din timpuri apuse, ne-au învățat că nesupunerea la ordine se mai impune din când în când, chiar cu riscuri majore pentru cel ”încăpățânat”.
Uneori, astfel de acte schimbă cursul istoriei.
Albert Battel, avocat de formație, a fost un ofițer al Wermacht-ului și membru al Partidului nazist, care s-a întors împotriva partidului și a salvat 100 de familii de evrei, fiind impresionat de suferința acestora.
Gestul său poate fi comparat cu al lui Oscar Schindler, un fost industriaş german din Partidul nazist, care a adăpostit în jur de 1.200 de evrei în timpul celui de-al Doilea Război Mondial, salvându-le viața.
Născut la 21 ianuarie 1891 la Klein-Pramsen, în Silezia Superioară, Albert a servit în armata germană în primul război mondial. După război, a urmat facultatea de drept și a lucrat ca avocat la Breslau.
Metamorfoza
La începutul anilor 1930, Albert era un susținător de-ai lui Adolf Hitler și al mesajului său privind supremația ariană. S-a alăturat partidului nazist în 1933 și a servit ca locotenent în rezervă.
În 1942, Albert a fost chemat din rezervă și a fost trimis la Prsemysl, în Polonia, pentru a ajuta la lichidarea ghetoului evreiesc de acolo.
Zvonurile despre deportare erau din ce în ce mai insistente în vara lui 1942. Albert, alertat de locuitori în legătură cu persecuțiile la care erau supuși minoritarii, a fost îngrozit de cruzimea umană la care trebuia să asiste.
Uluitoarea decizie a lui Battel
A luat o decizie uluitoare, care i-a adus peste ani un binemeritat loc printre cei ”Drepți între popoare”.
La 26 iulie 1942, Albert a fost cel care a ordonat blocajul militar al podului feroviar de peste râul San, pentru a împiedica accesul fatal al SS în ghetoul ocupat în cea mai mare parte de evrei.
Când trupele naziste au încercat să treacă podul, Albert a amenințat că va deschide focul asupra lor și îi va ucide pe toti. Se întâmpla ziua, în amiaza mare, iar evreii erau uluiți.
În cursul după-amiezii, un detașament aflat sub comanda lui Battel a pătruns în zona încercuită din ghetou și a extras 100 de familii de evrei.
Aceștia au fost plasați sub protecția Wehrmacht-ului și au fost exceptați de la deportarea către lagărul de exterminare Belzec, creat ca parte a planului de eliminare a evreilor polonezi.
Aceste familii au fost singurele din întregul oraș care au supraviețuit.
Ceilalți din ghetou au fost deportați în cursul următoarelor zile și au fost uciși.
La judecata nazistă
A doua zi după uluitorea decizie a lui Battel, a fost convocată o reuniune de criză a ofițerilor naziști, iar Heinrich Himmler, însuși șeful Gestapo-ului, a ordonat să fie dat afară din Partidul nazist și arestat.
Totuși, Himmler a amânat pedeapsa lui Albert până după război, pentru a evita discreditarea partidului.
Recunoaștere postumă
Când războiul s-a încheiat cu înfrângerea nazistă, Albert a fost capturat de ruși. A fost eliberat, s-a întors în Germania, dar fără dreptul de a-și practica meseria de avocat, din cauza apartenenței sale la partidul nazist. Și asta pentru că ordinul lui Himmler de a-l da afară din partid a fost amânat, iar Albert era încă înregistrat ca membru de partid
Albert Battel a murit în 1952.
Eliberat si întors în Germania, acesta a constatat că trecutul său nazist l-a făcut neeligibil să mai practice avocatura. Si asta pentru că ordinul lui Himmler de a-l expulza din partid, a fost amânat, iar Albert încă se afla pe înregistrări ca membru al partidului nazist.
A fost recunoscut drept erou și a primit titlul de ”Drept între popoare” cu titlu postum în 1981. Are un copac cu o plăcuță care-i poartă numele la Muzeul Holocaustului Yad Vashem, din Ierusalim, Israel.
