Scandalul Iran-Contra. Înalți oficiali de la Consiliul Național de Securitate au vândut arme Iranului, la doar șase ani după criza ostaticilor din Teheran
Scandalul Iran-Contra, așa cum a ajuns să fie cunoscut, a devenit o situație jenantă și o problemă juridică pentru administrația Reagan.
Cu doar șase ani mai devreme, Iranul devenise un inamic al Statelor Unite după ce luase ostatici la ambasada americană din Teheran. La acea vreme, Ronald Reagan insistase în mod repetat că Statele Unite nu vor trata niciodată cu teroriștii. Când a ieșit la iveală dezvăluirea că înalții săi oficiali de la Consiliul Național de Securitate începuseră să vândă arme Iranului, a fost un dezastru de relații publice.
În timpul audierilor televizate privind Iran-Contra, publicul a aflat că banii primiți pentru arme au fost trimiși pentru a sprijini Contras din Nicaragua, în ciuda amendamentului Boland al Congresului, care interzicea în mod expres asistența americană pentru Contras. Deși comuniștii fuseseră aleși în mod legitim în Nicaragua, administrația Reagan a încercat să-i înlăture pe aceștia prin sprijinirea Contras, un grup anticomunist.
În timpul audierilor Iran-Contra, North a susținut că întreaga administrație Reagan știa despre planul ilegal. După ce a recunoscut că a mințit în fața Congresului, a fost condamnat pentru distrugerea de documente, obstrucționarea justiției și primirea ilegală a unui gard de securitate pentru propria reședință. A primit o sentință ușoară, constând într-o amendă, eliberare condiționată și muncă în folosul comunității.
Ulterior, în iulie 1990, o curte de apel a votat cu 2 la 1 pentru a anula condamnarea sa, pe baza posibilității ca unele dintre probe să fi provenit din mărturii pe care Congresul le imunizase în cadrul propriilor audieri pe această temă. Președintele Reagan și vicepreședintele George Bush au susținut că nu au avut cunoștință de această schemă.
