O nouă analiză indică faptul că rămășițele umane găsite într-o fântână din Norvegia provin dintr-un atac din 1197 descris într-o saga regală.
O nouă descoperire a arheologilor descrisă într-o saga norvegiană
O nouă analiză științifică a rămășițelor umane vechi de 800 de ani din Norvegia coroborează o istorie regală care susține că un cadavru a fost aruncat acolo pentru a-i otrăvi apa.
Rămășițele scheletice ale bărbatului au fost găsite într-o fântână dintr-un castel norvegian în 1938. Acum, un nou studiu, publicat vineri în revista iScience, combină datarea cu radiocarbon și analiza ADN pentru a stabili că acesta a murit probabil în 1197, în timpul unui atac asupra castelului regelui norvegian Sverre Sigurdsson de lângă Trondheim, în centrul Norvegiei.
Evenimentele sunt consemnate în „Sverris Saga”, una dintre „Saga regelui”, sau poeme în proză, scrise în Norvegia și Islanda între secolele al XII-lea și al XIV-lea pentru a glorifica regii nordici.
Coautorul studiului, Michael Martin, genetician evoluționist la Universitatea Norvegiană de Știință și Tehnologie, a declarat pentru Live Science că aceasta ar putea fi prima dată când a fost găsită o persoană din saga scandinavă.
Analiza genetică a fost utilizată pentru a identifica rămășițele regelui Angliei, Richard al III-lea, dar acestea erau din 1485
Cadavrul din fântână, însă, datează de cu câteva secole înainte, din 1197: „Aceasta este cea mai timpurie dată când au fost aplicate abordări genomice”, a spus Martin.
Noile analize ADN antice au sugerat, de asemenea, că strămoșii bărbatului mort proveneau din sudul Norvegiei, ceea ce contestă ipoteza unor cercetători potrivit căreia acesta ar fi fost unul dintre apărătorii castelului din centrul Norvegiei. În schimb, fie acest apărător avea origini în sud, fie atacatorii au aruncat unul dintre morții lor în fântână, au scris autorii.
Otrăvirea fântânii
Arheologii cred că „Sverris Saga” a fost scrisă în perioada evenimentelor pe care le descrie și poate sub supravegherea lui Sverre însuși, care a domnit din 1177 până la moartea sa în 1202.
Potrivit studiului, poemul în proză de 182 de versuri relatează ascensiunea lui Sverre la putere în Norvegia în a doua jumătate a secolului al XII-lea. Acesta detaliază multe dintre bătăliile purtate de soldații săi, numiți „Birkebeiner” sau „picioare de mesteacăn” după învelișurile din scoarță de mesteacăn pe care le purtau pentru a-și proteja partea inferioară a picioarelor; în timp ce principalii inamici ai lui Sverre erau o facțiune rivală numită „Baglers”, au scris autorii studiului. În timpul unui atac al Baglerilor în 1197, se spune că mortul a fost aruncat în fântâna din fața castelului de lângă Trondheim pentru a otrăvi apa pentru Sverre și apărătorii săi Birkebeiner.
„Au luat un om mort și l-au aruncat în fântână, iar apoi au umplut-o cu pietre”, se spune în traducerea saga.
Bărbatul din sud descris în saga norvegiană
Este posibil ca oasele din fântână să nu fie cele ale bărbatului mort din saga, dar datarea cu radiocarbon arată că acesta a murit în același timp, au scris autorii studiului
„Deși nu putem dovedi că rămășițele recuperate din puțul din interiorul ruinelor castelului Sverresborg sunt cele ale individului menționat în Sverris Saga, dovezile circumstanțiale sunt în concordanță cu această concluzie”, au scris aceștia.
Analiza genetică sugerează că bărbatul din fântână avea probabil ochi albaștri și păr blond sau castaniu deschis și că avea ascendența tipică a persoanelor care au crescut în regiunea de sud Agder.
Cu toate acestea, regiunea Agder pare să fi fost o fortăreață a Baglerilor, astfel încât acum nu se știe dacă bărbatul mort făcea parte din armata Birkebeiner sau Bagler, au scris autorii studiului.
Arheologul și istoricul Roderick Dale de la Universitatea din Stavanger, specialist în literatura nordică veche care nu a fost implicat în noul studiu, a fost de acord că analiza pare să confirme evenimentele descrise în saga. Dar el a remarcat că „Sverris Saga”, ca multe dintre saga regelui, a fost „mai mult propagandă decât istorie”.
