Canalul care nu ar trebui să existe
Statele Unite au și ele asemenea vulnerabilități. Și nu e vorba numai de Cuba, ci și Nicaragua. Devotată antiamericanismului încă de pe vremea lui José Santos Zelaya López (președinte al țării în perioada 25 iulie 1893 și 21 decembrie 1909) , Nicaragua este călcâiul lui Ahile pentru Statelor Unite, pasajul prin care Fortăreța Americană poate fi lovită. Tocmai din acest motiv, Nicaragua, alături de Cuba și Venezuela, reprezintă o țintă de primă mărime atât pentru Federația Rusă, cât și pentru Republica Populară Chineză. Analiștii cred că Nicaragua va fi unul dintre teatrele cheie de operațiuni ale celui de-al treilea război mondial, indiferent ce formă va îmbrăca acesta.
Nicaragua, durerea de cap a Americii
Ceea ce face din Nicaragua un loc al destinului este faptul că este o adevărata răscruce a drumurilor dintre Americi și Europa, Asia și Africa. Aici ar puea fi construit aici un canal mai bun decât cel din Panama, dar Statele Unite nu au permis acest lucru.
Napoleon al III-lea , împărat al Franței și pionier al antiamericanismului european, visa să construiască un canal artificial de navigație care să taie Nicaragua în două, unind piețele din America și Europa Africa și Asia și resdesenând astfel geografia capitalismului global .
Napoleon al III-lea, care moștenise viziunile unchiului său , se gândise lamulte- de la satelitarea Mexicului până la acordurile privind drepturile de exploatare a canalului cu Nicaragua.
Martor neajutorat la executarea lui Maximilian de Habsburg în 1867, Napoleon al III-lea a abandonat visul imperiului latino-american, în timp ce celelalte puteri ale Vechiului Continent, au priucepout mesajul și au început să respecte doctrina Monroe impăusă de SUA.
Nu un european, ci președintele José Santos Zelaya López, avea să redeschidă problema canalului. Zelaya a sfidat America prin visul său de a primi sprijinul Germaniei și al Japoniei pentru finanțarea canalului pe baza peromisiunii că va face face din el un instrument de reîmpărțire a puterii la nivel mondial.
În 1909, după ce orice încercare de a-l răsturna prin intermediul opoziției liberale, a forțelor armate și a altor coloane a cincea a eșuat, Statele Unite au decis să-l destituie pe președintele rebel și să sprijine anarhia pentru a inhiba reapariția antiamericanismului primejdios.
Nicaragua și dușmanii Americii
Politica americană de a destabiliza Nicaragua a dus, până la urmă, la apariția unor lideri ca Augusto César Sandino și, mai apoi, Daniel Ortega. Cu Ortega au apărut, mai întîi, sovieticii, care în zilele noastre au fost înlocuiți de ruși, chinezi și chiar și iranieni.
Rivalii Americii au început să mizeze serios pe potențialul acestei țări odată cu revenirea lui Ortega la putere în 2008, și au făcut acest lucru din motive similare, dar diferite. Chinezii visează la mare – construcția râvnitului canal Nicaragua -, rușii încearcă să apere triunghiului Caracas-Havana-Managua pe care știu că se pot baza dacă presiunea americamă asupra lor crește.
În 2014, după ani de inacțiune în fața acțiunilor dușmanilor Americiui, administrația Obama a decis să aplice doctrina Monroe în Nicaragua, deschizâmd, fără să vrea, un nou capitpoș al competiției între marile puteri.
Aplicarea strictă a doctrinei Monroe a permis Statelor Unite să facă mari probleme regimului Ortega din 2014 până în 2020. Slăbit, acest regim a supraviețuit numai datorită respirației artificiale oferite de Kremlin. Ramura latino-americană a Noului Drum al Mătăsii a hibernat din cauza blocării șantierelor anti-Panama. Dar America nu poate împiedica la infinit inevitabilul, iar Rusia și China au creatr un capo de pod solid în această parte a lumii. .
Cu sprijinul Kremlinului, Ortega a reușit să reducă nivelul conflictului intern. Ca urmare, din noiembrie 2020 până în noiembrie 2021, Nicaragua a deschis un consulat onorific în Crimeea ocupată de ruși și s-a aliniat politicii Chinei .
Lla sfârșitul lunii ianuarie a fost reafirmată decizia Kremlinului de a spori cooperarea militară cu președinția Ortega – ca răspuns. la operațiunile de perturbare ale Occidentului în coasta Rusiei , în special în Ucraina și Kazahstan, scrie ziarul italian Il Giornale.
Oricum ar cădea zarul sorții în Nicaragua în viitorul apropiat, această țară va fi continuu un ghimpe în coasta Americii. Iar dușmanii celei mai mari democrații din lumne vor continua să joace această carte pentru a muta conflictul cât mai departe de granițele lor.
