După moartea părinților, s-a închinat pe sine cu totul rugăciunii și cugetărilor dumnezeiești în propria ei casă.
Din dragoste pentru Hristos, mărturisea adesea:
„O, cât de mincinoasă este viață tinereții, întru care fie te smintești, fie smintești pe alții! Cu cât mai bună este bătrânețea! Iar sufletul meu se umple de tristețe văzând cât trebuie să aștept până ce voi urcă la Domnul.”
Ea și-a vândut toate averile, a împărțit venitul săracilor, și a trăit după aceea numai din muncă mâinilor ei.
În acea perioada împăratul Maximian a decretat că oricine poate să ucidă în voie creștini oriunde îi va află, fără nici o judecată și nici o sentință. Pentru că a mărturisit că este creștină, Sfânta Muceniță a fost ucisă, de către un soldat, în timp ce mergea spre biserică.
Moaștele ei sunt prezente la Tesalonic, în Biserica Sfântul Dimitrie.
Rugăciunea Sfintei Anisia
Atotputernice Doamne Dumnezeule, Părintele Unuia Născut Fiului Tău, Iisus Hristos, al Domnului Dumnezeului și Mântuitorului nostru, Cela ce șezi pe scaunul slavei Tale, Căruia Îți slujesc mii de mii de arhangheli și mii de îngeri îți stau înainte, supunându-se poruncii Tale: scaunele, domniile, începătoriile, stăpâniile, pe care Te laudă heruvimii și Te măresc serafimii neîncetat cântând întreită cântare.
Tu pe duhurile care nu se plecau Ție le-ai cufundat în tartarul cel prea adânc și pe balaur, care s-a lipit de darul Tău, l-ai legat cu legături nedezlegate și scaunul lui l-ai surpat la pământ și de la slujba cea cerească l-ai izgonit, lipsindu-l de viață cea fericită, iar cu moartea cea cu defăimare a Crucii ai surpat mândria aceluia.
Tu din șanurile Tale cele fără prihană ai trimis la noi pe Dumnezeu Cuvântul, Care era mai înainte de veci, pe Mântuitorul sufletelor noastre, Cel născut prin umbrirea Duhului Sfânt și din Maria Fecioara, Care printr-Însul ai căutat oaia cea rătăcită, ai întărit pe cea neputincioasă și ai vindecat pe cea zdrobită.
Pe Tine Te chem, eu smerită și păcătoasă roabă Ta, cu toată inima mea. Tu, Cel ce știi gândurile fiecăruia, focul cel aruncat în lume de Unul Născut Fiul Tău l-ai aprins în inima mea și scânteia credinței, care este în mine, ai schimbat-o în făclia dragostei.
Vino să mă mântuiești pe mine, nevrednică roaba Ta, pentru că pe Tine Te doresc, pe Tine Te caut și de Tine mă lipesc din toată inima mea.
Doamne Dumnezeule, Fiule, primește rugăciunea mea cea adusă Ție cu inima zdrobită și cu duh de smerenie.
Nu mă trece cu vederea pe mine, pentru care, O! Iisuse Hristoase, ai fost pironit pe cruce și lovit peste obraz; pentru care ai băut oțet cu fiere și ai gustat moartea amară și a treia zi ai înviat din morți, Te-ai înălțat la cer și șezi de-a dreapta Tatălui.
Nu mă rușina, nici nu mă lepăda din numărul roabelor Tale, ci învrednicește-mă că o creștină a mă mântui prin semnul Sfintei Tale Cruci.
Fă-mă părtașă patimilor Tale, săvârșind în mine voia Ta, că să fiu credincioasă a mă arată feței Tale.
Tu mă păzește, pătrunde cu frica Ta trupul meu, căci de judecățile Tale m-am temut.
Închide ochii mei că să nu vadă deșertăciunea, ci mai bine, mă rog Ție, deschide-i că să cunosc minunile din legea Ta, căci spre Tine sunt aruncată din pântecele maicii mele.
Tu ești Domnul meu; tatăl meu și maică mea m-au părăsit, iar Tu, Doamne m-ai primit.
Îndreptează pașii mei, că să nu mă umplu de rușine, eu roaba Ta; fă cu mine semn spre bine și împlinește cererea mea, pentru că înaintea Ta este toată dorirea mea și suspinul meu de la Tine nu s-a tăinuit.
Iarăși către Tine mă rog, Dumnezeule Părinte, ajută-mi că să nu se afle prihană în mine, roaba Ta, căci Ție mă aduc punându-mă pe altarul mărturisirii și al smereniei mele, să fiu primită ca o ardere de tot; astfel să fie jertfă mea înaintea Ta.
Învrednicește-mă a urmă Mielului Tău Celui fără prihană, lui Iisus Hristos, Căruia, împreună cu Tine și cu Duhul Sfânt, se cuvine slavă, cinstea și puterea în veci. Amin.
Sursa: crestinortodox.ro
