Românul, Cavaler al Legiunii de Onoare, pune colesterolul cu botul pe labe și se stinge pe 29 decembrie

 

Fratele medicului legist Mina Minovici și al profesorului Nicolae Minovici, de numele celui din urmă se leagă Vila Minovici, muzeu și monument istoric din București.

Chimistul Ştefan Minovici s-a născut la Râmnicu-Sărat, judeţul Buzău, la 18 iulie 1867.

Şi-a făcut studiile liceale la Brăila şi Bucureşti şi pe cele universitare – Facultatea de Chimie – la Bucureşti.

După ce a lucrat o perioadă ca preparator la Laboratorul de Fizică şi Chimie al Liceului Sf. Sava (1889-1894), a fost asistent la Laboratorul de Chimie Organică al Universităţii din Bucureşti (1894).

Şi-a continuat pregătirea la Institutul de Chimie al Universităţii din Berlin (1894-1896), unde, în 1897, şi-a luat doctoratul în chimie. Revenit în ţară, a lucrat la ministerele de Justiţie şi Interne, în calitate de chimist legist (1896-1911), apoi a desfăşurat activitate didactică ca profesor de chimie analitică la Facultatea Superioară de Farmacie (1897-1923) şi la Facultatea de Ştiinţe (1925-1935).

Din 1925 a condus Institutul de Chimie de pe lângă Universitatea din Bucureşti.

Este fondatorul Societăţii de Chimie a României (1919). Şi-a legat numele de organizarea învăţământului farmaceutic român de rang universitar, a publicat lucrările „Manual teoretic şi practic de chimie analitică” (4 vol., 1907-1915) şi „Manual practic de chimie organică” (1926).

Este autorul unor studii de chimie analitică, chimie organică, chimie biologică, chimie toxicologică şi al unor metode de dozare şi identificare a unor compuşi chimici cu aplicaţii în medicina legală.

S-a preocupat îndeaproape de rolul colesterolului în organismul animal, comunicând rezultatele cercetărilor sale Societăţii de Biologie din Paris şi a scris o serie de studii pe această temă, precum „Contribuţiuni la studiul colesterolului din punct de vedere chimic şi fiziologic” (1927) şi „Contribuţiuni la originea colesterolului în organismul animal“ (1934).

Membru al Societăţii de Biologie din Londra, al Comisiei Internaţionale de Farmacopee, al Comisiei Internaţionale pentru Unificarea Metodelor de Analize Igienice, al Societăţilor de chimie din Germania, Polonia, SUA, al Societăţii de Chimie Biologică din Paris, al Societăţii de Grafologie din Paris, al Uniunii Internaţionale de Chimie Pură şi Aplicată.

Doctor Honoris Causa al Universităţilor din Bucureşti şi Paris şi membru corespondent al Academiei Române (8 iun. 1925).

A fost distins cu medalia „Lavoisier” a Societăţii Franceze de Chimie. Cavaler al Legiunii de Onoare (1936).

A murit la Bucureşti, la 29 decembrie 1935.