Ignorat de autoritățile române, celebrul chimist Nicolae Teclu și-a câștigat notorietatea internațională în Viena
Tatăl său, fiind unul dintre locuitorii Brașovului, a participat în anul 1835 la înființarea „Casinei Române” (o adunare a negustorilor brașoveni), inițiată de Simion Bărnuțiu. Acolo, se promova ideea unei uniuni a tuturor românilor într-un singur stat.
Tânărul a terminat școala primară în orașul său natal, iar liceul la absolvit în Viena, la doar 18 ani. Datorită pasiunii pentru științele exacte, Nicolae s-a înscris prima data la Școala Politehnică. Cu toate acestea, deoarece de-a lungul copilăriei, preferințele sale au oscilat între științele exacte și artele plastice, el a părăsit Viena, îndreptându-se către Berlin. În Germania, el a absolvit secția de arhitectură a prestigioasei Academii de Arte Frumoase.
A venit în București, motivat de dorința de a-și dedica învățăturile și talentul în slujba patriei
Dezamăgirea acestuia a apărut în momentul în care nu a găsit bunăvoință și sprijin din partea statului pentru aspirațiile sale.
Cât timp a fost profesor (1863-1869), Nicolae Teclu, alături de apropiații săi, a pus bazele unei societăți românești ce își propunea să promoveze atât cultura, cât și idealurile naționale. Hotărât să-și schimbe drumul profesional, Nicolae Teclu s-a întors în Viena în anul 1869. Acolo, el s-a angajat într-un program intensiv de studiu, participând la cursuri și lucrări practice de chimie generală și analitică susținute de profesorul Ernst Ludwig. În plus, el s-a înscris la cursuri în diverse domenii precum științe financiare, mecanică, fizică, mineralogie, botanică, zoologie, pedagogie, filozofie, dar și tehnologie chimică predate de distinsul profesor Redtenbacher.
Această abordare amplă și ambițioasă a reflectat determinarea și dorința sa de a obține o bază solidă în multiplele ramuri ale cunoașterii, pregătindu-se astfel pentru un viitor strălucit în domeniul științei și tehnologiei chimice.
Teclu a abordat cu pasiune primele sale cercetări științifice, devenind asistent al profesorului Ernst Ludwig, ceea ce l-a propulsat în lumina reflectoarelor academice, câștigând recunoașterea comunității științifice internaționale.
A dedicat timp și efort cercetării toxicității mercurului și arseniului, contribuind astfel la înțelegerea periculozității acestor substanțe pentru mediu și sănătatea umană. Pe lângă toate acestea, Teclu a făcut primele cercetări în domeniul procesului de ardere, ceea ce l-a transformat într-o personalitate celebră în întreaga lume. El a inițiat numeroase experimente și a analizat cu meticulozitate flacăra becului Bunsen, oferind ulterior o descriere detaliată și minuțioasă a acestuia.
În volumul „Amintiri”, Ioan Slavici scria:
„Teclu, acel bărbat tăcut căruia nu-i plăcea să vorbească în public, dar nutrea o dragoste fierbinte pentru ţara şi poporul din care se trăgea, a fost o figură marcantă de intelectual pentru epoca sa, polarizând în jurul său tineretul român aflat la studii în Viena.” „Mihai Eminescu asista şi la experienţele pe care Nicolae Teclu ni le făcea nouă, tinerilor români…, şi la deprinderile gimnastice, pe care tot sub conducerea lui N. Teclu le făceam”.
În anul 1877, savantul a fost în sfârșit recompensat pentru meritele sale
A fost numit membru corespondent al prestigioasei Academii, iar în 1879 a devenit membru titular al Academiei Române. Această distincție înaltă în rândurile prestigioasei instituții românești a fost, fără îndoială, o mare bucurie pentru chimistul nostru, iubitor de patrie.
Nicolae Teclu a avut o preocupare de lungă durată și pentru studiul tehnologiei de fabricare a hârtiei. Această pasiune s-a concretizat prin dezvoltarea unor metode analitice avansate pentru determinarea calității hârtiei. Prin eforturile sale diligente, el a reușit să perfecționeze un procedeu inovator de descifrare a semnelor de pe hârtia carbonizată. Procedeul s-a dovedit a fi deosebit de valoros în domeniul criminalisticii, devenind ulterior o tehnică amplu utilizată în investigațiile judiciare.
Pe 13 iulie 1916, la vârsta de 77 de ani, marele savant a părăsit această lume, lăsând în urmă o moștenire impresionantă
În timpul ceremoniei de înmormântare, doctorul Lazăr Popoviciu, într-un discurs profund emoționant, relata următoarele:
„ În timpurile acestea fără seamăn de grele, noi, românii din Viena, azi avem cu o durere şi supărare mai mult, fiindcă am pierdut pe unul dintre cei mai distinşi, veneraţi şi iubiţi membri ai coloniei noastre de aici. Cine dintre noi nu s-a înduioşat de durere aflând că veneratul profesor Nicolae Teclu a trecut subit la cele eterne?
Până mai în zilele din urmă toţi îl ştiau sănătos, voios şi viguros pe acest simpatic bătrân cu înfăţişare profetică, iar acum iată că-l vedem aşezat în sicriu ca să-şi doarmă somnul de veci. Cuprinşi de jale şi cu adâncă veneraţie am grăbit azi toţi prietenii, cunoscuţii şi veneratorii, ca să dăm onorurile din urmă acestui vrednic fiu al neamului nostru şi acestei podoabe a corpului profesoral de la Academia de comerţ din Viena. Stând îndureraţi în preajma acestui coşciug, cuvine-se să ne reamintim, cel puţin în liniamente mai mari, cele mai însemnate faze din frumosul şi bogatul trecut al acestui merituos bărbat.
Din viaţa privată a acestui român de bine, daţi-mi voie să relevez că dânsul, ca cei mai mulţi adevăraţi savanţi idealişti, n-a muncit să adune averi pământeşti trecătoare, ci să lase posterităţii comori sufleteşti şi nepieritoare. Dânsul a fost o putere de muncă rară, fiindcă acest savant aproape până la ultimele faze ale amurgului vieţii sale zilnic a muncit în tăcerea tainică a laboratorului său.
Ca român şi-a împlinit în toată privinţa datoria faţă de naţiunea lui. Ştim cu toţii că dânsul este unul dintre iniţiatorii caree recunoscură necesitatea educării fizice, a contribuit la înfiinţarea diferitelor societăţi de gimnastică şi sport.
Ca membru al coloniei noastre a fost unul dintre cei mai distinşi, care de la tinereţe până la adânci bătrâneţe s-a interesat de toate afacerile noastre şi a luat parte activă la toate momentele mai însemnate din viaţa noastră socială şi culturală. Mulţi dintre noi ne aducem bine aminte de prelegerile frumoase ce le-a aranjat pentru colonia noastră, dându-i ocazia să se iniţieze în ştiinţa tainică a chimiei.
Fie-i ţărina uşoară şi memoria binecuvântată!”
