George Bernard Shaw (foto) trecuse de 70 de ani când îi povestea unui ziarist francez cum pozase pentru Rodin și alți mari sculptori ai timpului său:
Cel de al treilea sculptor care mi-a făcut bustul, a fost Da vidson, faimosul sculptor american, cel de al patrulea un Italian.
Dealtminteri am observat ca fiecare artist face un Shaw nou, după naţionalitatea lui. Cu Rodin eram un burghez francez, cu Troubetzkoi, un boier rus. După mine, toate portretele lui Rembrandt nu reprezintă decât pe beţivul care a fost el însuşi, ceea ce dealtminteri nu le împiedică sa aibă şi existenţa lor proprie.
Revenind la Rodin.
Era un om foarte curios, am trăit mult timp cu el în casa sa din Meudon şi într-adevăr, fiecare zi petrecută lângă dânsul însemna o nouă revelaţie. În afară de scrupu e le sale artistice, ceea ce m-a surprins mai ales la dânsul au fost maniile sale de colecţionar.
El strângea tot ce-i cădea sub mână, mai ales pietre. Simple pietre, fără nicio importanţă pentru altul, dar în care el deseoperia semne extraordinare.
A mers atât de departe, în cât şi-a închiriat o casă întreagă pentru colecţia lui de pietre. Într-un fel de vitrine păstra cu gelozie aceste minerale , în care dânsul regăsea imagini de obiecte şi chiar de oameni.
Cel mai mare semn de amiciţie din partea sa era să-ti ofere un pietroi din acestea.
Instrumentul lui de sculptură preferat, era creionul. Se slujea de douăzeci de ori mai mult de creion decât de alt instrument.
Consuma vreo zece creioane pentru fiecare opera.
