Începuturile mafiei
În jurul anului 750 Î.Hr., grecii antici au început să colonizeze insula Naxos și o mare parte din sudul Italiei. Deși influența greacă a fost vizibilă în Sicilia, controlul grupului asupra regiunii a fost câștigat cu greu.
Câteva secole mai târziu, Sicilia a fost preluată de Imperiul Roman, care a condus timp de 500 de ani. Invadată ulterior de bizantini, arabi, nomazi, poporul sicilian a format grupuri regionale pentru a se proteja. De-a lungul timpului, aceste grupări și-au format propriile sisteme de justiție și au devenit treptat unități armate cunoscute sub numele de „mafie”. Aceste armate au început să ia bani de la proprietarii sicilieni în schimbul protecției împotriva altor forțe, ajungând ca aceste grupuri să dețină agende criminale.
Mult mai târziu, în 1860, Tribul Saracen din Palermo a folosit un grup de peșteri cunoscute sub numele de „mafie”, pentru a se ascunde de generalul Garibaldi care a considerat poporul tribului mafiot. Doi ani mai târziu, o piesă intitulată „I Mafiosi della Vicaria” a devenit populară în Sicilia. Piesa se concentra în jurul unui grup de bărbați închiși care planificau crime din spatele gratiilor. Aceste crime au fost denumite „mafia”, termenul fiind popularizat în toată Europa.
La sfârșitul anilor 1800, Mafia a câștigat controlul asupra Siciliei, în urma execuției unor rebeli înarmați, cu ajutorul unor alianțe cu unele dintre cele mai puternice grupuri din Italia. În anii 1870, oficialii guvernamentali de la Roma au apelat la ajutorul mafiei siciliene în depistarea unor grupuri infracționale periculoase, în schimbul permiterii mafiei să continue să exploateze proprietarii de terenuri locale fără pedepse penale.
Potrivit Biroului Federal de Investigații, primul membru al mafiei siciliene care s-a mutat în SUA a fost Giuseppe Esposito, care a fugit după ce a luat parte la uciderea unui cancelar, a unui vicecancelar și a 11 proprietari de terenuri bogați din Sicilia. În 1881, a fost arestat în New Orleans și dus în fața instanței, unde a fost acuzat de crimă, jaf și alte infracțiuni, fiind extrădat înapoi în Italia. Un sindicat al criminalității mafiote a jucat un rol important în New Orleans la sfârșitul anilor 1800 și începutul anilor 1900. Sindicatul a fost fondat de Charles și Antonio Matranga în jurul anului 1870, implicându-se în trafic de droguri și jocuri de noroc, rămânând puternic timp de decenii.
O conduită strictă
Deși săvârșirea infracțiunilor, adesea violente, este esențială în mafie, o altă componentă importantă este loialitatea față de membrii clanului. Sângele era o condiție pentru a putea adera la aceste grupări, în sensul în care viitorii membri trebuiau să aibă o moștenire italiană, dar și să comită o crimă pentru a deveni un om de-al lor.
În ceremonia tradițională de inițiere a mafiei era impus noilor membri să își zgârie degetul pentru a scoate puțin sânge, în timp ce țineau o fotografie a unui sfânt catolic care era în flăcări, depunând jurământul pentru a rămâne loial grupului. Această loialitate însemna să nu existe agresiuni fizice față de alt membru al mafiei și să nu existe legături romantice cu partenerul altui membru. De asemenea, membrii nu puteau contacta niciodată poliția sau autoritățile, răzbunarea fiind tot în mâinile lor.
