S-au văzut și s-au plăcut, fapt care a determinat pe Vladimir să se prezinte părinților fetei și să le ceară mâna acesteia.
Cum pentru moment erau unele piedici, așa susțineau părinții în acțiunea introdusă la Tribunalul Ilfov în 1946, și cum învinuitul inspira încredere, aceștia au acceptat ca el să se mute în casa lor și să conviețuiască cu minora.
Conviețuirea a durat până în toamna anului 1945 când, fără alte motive, Vladimir Popoescu și-a abandonat dulcineia.
Părinții fetei, Gheorghe și Natalia Ionescu au chemat, în mai 1946, în judecată pe Vladimir Popescu pentru a fi obligat să le achite suma totală de 10 milioane lei „pentru această gravă vătămare adusă viitorului minorei și dezonoarea ei”.
Rolul ratat
Aurel Munteanu, cunoscut actor al Teatrului Național, a chemat, în aceeași lună, în judecată s.a.r. Falk, boiangerie și curățătorie chimică din str. Sfinții Apostoli, pentru a-l despăgubi cu suma de trei milioane lei ce reprezintă valoarea unui costum aproape nou (pantaloni și haină de culoare beige deshisă) dat la curățat în luna noiembrie 1945 și două milioane lei cunatumul daunelor cauzate prin pierdere.
Petiționarul susține că a fost pus în imposibilitatea de a mai juca în piesa Mon Ami Gadton la care era angajat de Teatrul Ateneului al doamnei Puia Ionescu cu un defeu seral de 80.000 lei.
Actorul n-a mai putut onora angajamentul deoarece nu dispunea de cele două costume elegante strict necesare rolului.
Sursa: Gazeta Municipală din 2 iunie 1946
