Grija s-a îndreptat prima data spre Mățăria Comunală, unde fusese dezastru până la revenirea Abatorului în administrarea municipiului.
Însă, oricât de drastice erau măsurile de pază, păreau insuficient de eficiente.
Așa că un lucrător al Mățăriei a fost prins când încerca să iasă pe poartă având asupra sa, pitită cu multă dibăcie pe sub haină, cantitatea de 30 kg. de seu.
Hoțului i s-a legat seul de gât și a fost plimbat prin abator.
Ca să se poată asigura siguranța și curățenia în Abator și în toate anexele instituției s-a dublat numărul de gardieni.
Printre altele, aceștia aveau misiunea de a veghea la respectarea dispozițiunilor de curățenie a încăperilor și în deosebi a closetelor.
De asemenea, s-au luat măsuri pentru terminarea urgentă a clădirii cantinei abatorului.
Simultan, Tribunalul Ilfov judeca acțiunea intentată de Societatea Anonimă pentru Industria Animală (S.A.R.P.I.A.) contra Primăriei Municipiului București și R.E.M.A.C. prin care se cerea repunerea în drepturi în ceea ce privea contractul de concesiune al Mățăriei Comunale și 10 milioane lei daune, sau 15 milioane lei drept echivalent al investițiilor, inventarului și mărfurilor, plus 306.000 lei cheltuieli de judecată.
În aceleași zile, subsecretarul de stat al Aprovizionării a comunicat fabricilor de mezeluri din Capitală că le este complet interzis să vândă restaurantelor așa zisele „specialități”, care toate trebuiau întrebuințate pentru mezeluri.
Excepție făceau restaurantele care obținuseră autorizația de a le achiziționa, adică Gambrinus, Modern și Continental.
Sursa: Gazeta Municipală din 7 februarie 1943
