Remus Koffler, fostul șef al serviciului financiar al partidului comunist. Acuzat de trădare, acesta va fi executat împreună cu Lucrețiu Pătrășcanu în 1954
Născut în 1902 la București, fiu de negustor evreu, Remus Koffler a avut parte de o copilărie liniștită mulțumită stabilității financiare oferite de către tatăl său. Primul contact cu mișcarea comunistă îl are în 1920, la Zürich, acolo unde a dat examenul de bacalaureat. Întors în țară, se alătură Partidului Socialist din România, ceea ce a provocat un adevărat scandal în familie, însă acest episod nu l-a împiedicat să fie trimis să studieze chimia la Berlin, ceea ce avea să îl apropie și mai mult de cercurile comuniste germane.
În 1924 s-a căsătorit cu o anume Elsa Rosenthal-Lobel, o tânără germană, fiica unui prieten al tatălui, care va emigra după anii ’60 în Brazilia, cuplul având o fetiță, Tina-Sonya, născută în 1925. Revenit în țară, Remus Koffler a condus una dintre firmele tatălui său, Chimicolor, iar în 1927 a plecat din nou la Berlin, unde s-a afiliat Partidului Comunist (KPD), participând la diverse operațiuni clandestine, mișcări de stradă și demonstrații.
În 1931 a fost trimis de Comintern la o „școală de instructori” și a avut apoi atribuții de curier. Din fondurile care i-au fost încredințate, după propriile sale declarații, și-a însușit ilicit o parte.
Revenit acasă în 1932, Koffler s-a angajat pentru o vreme la o altă companie a tatălui său, dar a renunțat pentru că cei doi aveau o relație complicată. Devenit responsabil cu finanțele Partidului Comunist aflat în ilegalitate, a furat o parte din banii pe care îi avea pe mână (și de la serviciu, și din vistieria partidului) și a devenit un client aproape permanent al cazinourilor, mai ales al celui din Sinaia, după cum mărturisește în Autobiografia sa scrisă în perioada detenției din anii ‘50.
Remus Koffler împărțea o parte din banii delapidați cu alți fruntași aflați la vârful partidului, printre care Ștefan Foriș, Bela Breiner, Teohari Georgescu sau Iosif Chișinevschi, ducând, în această perioadă, o viață destul de promiscuă.
În 1941 Koffler a devenit foarte apropiat de Ștefan Foriș, secretar general al Partidului Comunist aflat în ilegalitate, și în aceeași perioadă a devenit colaborator permanent al departamentului “Agitprop” (agitație și propaganda) și al redacției ziarului Scânteia (tipărit în clandestinitate), iar mai târziu a contribuit la publicarea și organizarea distribuției ziarului România Liberă.
Spre deosebire de Foriș și Pătrășcanu, Kofler nu rivalizase cu Dej pentru conducerea PCR
Remus Koffler a fost arestat pe 13 decembrie 1949, probabil din cauza aproierii de Ștefan Foriș (liderul partidului ce fusese instalat de Comintern) care a fost arestat de foștii săi tovarăși comuniști în iunie 1945 și executat cu ranga în închisoare în 1946 de Gheorghe Pintilie (Pantiușa Bodnarenko), în complicitate cu șoferul său, D. Neciu, după cum arată Raportul final al Comisiei prezidențiale pentru analiza dictaturii comuniste din România.
În plus, Koffler avea suficiente informații despre sursele care alimentau fondurilor partidului și știa unde plecau banii, iar acesta a fost un motiv la fel de bun pentru ca foștii tovarăși să-și dorescă dispariția lui.
Fostul ilegalist a fost acuzat în Procesul Pătrășcanu, deși fusese arestat la un an după reținerea fostului ministru comunist al Justiției. În același proces au mai fost arestați și judecați Elena Pătrășcanu (soția lui), Harry Brauner, Lena Constante, Petre Pandrea (cumnatul lui), Herant Torosian, Alexandru Ștefănescu, Emil Calmanovici, Remus Koffler, Ioan Mocsony-Stârcea, Anton Golopenția, Belu Zilber, Victoria Sârbu (soția lui Ștefan Foriș) și alte 33 de persoane.
Altă acuzație împotriva lui Kofler a fost cea de înaltă trădare prin furnizarea de informații spionajului britanic și american. În cadrul procesului împotriva așa-zisului „lot Pătrășcanu”, martore ale acuzării contra lui Remus Kofler au fost Ana Toma și Ilka Melinescu, care l-au acuzat pe fostul șef al serviciului financiar al partidului de legături cu poliția secretă a lui Antonescu.
Condamnat la moarte pentru faptele menționate mai sus, Remus Koffler va fi împușcat pe data de 17 aprilie 1954.
