Obosite de efortul de război, Puterile Centrale au început să ceară pacea una după alta. Prima țară care a cerut un armistițiu a fost Bulgaria, la 28 septembrie 1918, fiind învinsă de armatele aliate pe frontul macedonean. A urmat Imperiul Otoman, care a semnat Armistițiul de la Moudros la 30 octombrie 1918, iar apoi, la 4 noiembrie, Înaltul Comandament Austriac a semnat Armistițiul de la Villa Giusti din Padova.
Cu toate acestea, forțată de ieșirea timpurie a Rusiei bolșevice din război, România a fost nevoită să semneze un tratat de pace cu Puterile Centrale, chiar dacă Regele Ferdinand nu l-a ratificat. Mai mult, la începutul lunii septembrie 1918, armata română mai avea încă aproximativ 170.000 de soldați și ofițeri. Mulți români erau plini de speranță văzând schimbarea cursului războiului, dorindu-și reintrarea țării lor în conflict de partea Antantei. De aceea, apelul generalului francez Henri Berthelot către regele Ferdinand pentru ca România să reintre în război a fost privit cu mari speranțe. Unii dintre generalii români erau destul de sceptici în ceea ce privește posibilitatea unei mobilizări rapide a armatei. Cu o singură excepție. Generalul Alexandru Averescu l-a sfătuit pe regele Ferdinand să schimbe guvernul Marghiloman și să înceapă imediat mobilizarea, „pentru ca pacea generală să ne găsească cu arma în mână și, dacă se poate, cu un picior pe teritoriile pe care le revendicăm”. Timpul nu mai avea răbdare cu cei care ezitau.
Regele Ferdinand înlocuiește guvernul Marghiloman
La 5 noiembrie 1918, primul ministru Alexandru Marghiloman îi cere regelui Ferdinand permisiunea de a trimite soldați din Divizia a 8-a în Bucovina pentru a menține ordinea în provincie, la îndemnul Consiliului Român de la Cernăuți. În aceeași zi, șeful Statului Major General, generalul Christescu, a trimis instrucțiuni secrete comandanților celor cinci corpuri de armată pentru a mobiliza armata. A doua zi, regele Ferdinand îl demite pe primul ministru pro-german Alexandru Marghiloman și îl înlocuiește cu generalul Coandă, un apropiat al lui Ionel Brătianu, care negociase în 1916 intrarea României în război de partea Antantei. La 7 noiembrie, guvernul german decide să înceapă negocierile pentru încheierea unui armistițiu pe Frontul de Vest.
La 8 noiembrie, Berthelot i-a trimis regelui Ferdinand un mesaj prin care anunța trecerea Dunării și a cerut mobilizarea armatei române:
„Cer în modul cel mai serios ca armata română să fie mobilizată imediat. Mai târziu va fi prea târziu”.
La 9 noiembrie, guvernul român a cerut evacuarea trupelor germane de pe teritoriile sale în 24 de ore, în caz contrar acestea vor fi dezarmate. A doua zi, România a declarat război Germaniei, cu mai puțin de 24 de ore înainte ca armistițiul să intre în vigoare la 11 noiembrie, la ora 11.00. Doar șase batalioane ale armatei lui Berthelot au ajuns la Dunăre înainte ca armistițiul să fie semnat pe Frontul de Vest. La 10 noiembrie, un detașament francez a trecut Dunărea și a fost staționat la Giurgiu, fiind prima unitate aliată care a ajuns în România de la semnarea Tratatului de la București din 1918. Pentru a întârzia înaintarea francezilor, podurile de peste râul Argeș au fost aruncate în aer de germani. La 12 noiembrie, când a fost anunțată oficial semnarea armistițiului pe Frontul de Vest, ambele tabere au oprit operațiunile militare. Deși ostilitățile cu Puterile Centrale erau acum suspendate, armata română și-a continuat mobilizarea pentru a asigura retragerea armatei lui Mackensen, restabilirea suveranității românești în zonele ocupate anterior de trupele inamice, intrarea în Transilvania și în celelalte regiuni promise României prin tratatul din 1916 cu Antanta.
