Henri Berthelot despre viitoarea Conferință de pace de la Paris: „Dacă ne ținem angajamentul față de români, vom avea o adevărată colonie franceză”
Nu trebuie uitat că de hotărârile ce vor fi luate depinde viitorul Franţei în Orient. Dacă dăm românilor satisfacţiile la care au dreptul şi dacă ne ţinem angajamentele, vom avea în România o adevărată colonie franceză de peste 15 milioane de locuitori, unde ne vom putea dezvolta comerţul şi industria noastră şi unde ne vom simţi ca la noi acasă.
Printr-o postare pe pagina personală de Facebook, distinsul istoric Alesandru Duțu expune situația dificilă în care se afla țara noastră în timpul Primului Război Mondial, și relația avută cu aliații noștri. Redăm mai jos notele istoricului militar.
Într-o telegramă adresată, la 27 decembrie/9 ianuarie 1918, ministrului de Război al Franţei, generalul Henri Mathias Berthelot atrăgea atenţia în legătură cu situaţia şi drepturile României la viitoarea Conferinţă de pace de la Paris:
,,1. Am impresia că în momentul de faţă Aliaţii nu discută sincer cu România. Potrivit informaţiilor pe care le deţin mi se pare că există tendinţa de a ţine România departe de negocierile de pace şi de a nu o situa pe acelaşi plan cu Serbia. Nu trebuie totuşi să se reproşeze României pentru că a fost obligată să încheie pacea. Mai puţin favorizată decât Serbia, ea nu avea în spatele său Franţa pentru a aduna soldaţii săi mutilaţi. Faptul de a nu fi fost în război de la începutul războiului mondial nu trebuie să constituie, de asemenea, o cauză a ţinerii sale deoparte. Sârbii care au fost atacaţi, au fost forţaţi să se apere, în timp ce românii au îmbrăţişat de bunăvoie cauza Antantei. Se pare, de asemenea, că din ziua semnării armistiţiului cu Bulgaria, ne-am arătat în mod constant nedrepţi faţă de români:
A. În Dobrogea, s-a tolerat ca duşmanii noştri bulgari să rămână pe teritoriul românilor, prietenii noştri. Şi acum se permit tot felul de şantaje bulgăreşti şi li se ia partea împotriva românilor, care nu au încă dreptul să trimită trupe într-o provincie care este a lor. Este absolut inadmisibil.
B. În Banat, făcându-se tabula rasa în ceea ce priveşte Tratatul din 1916 între România, Franţa şi Anglia, sârbii au fost lăsaţi să ocupe Banatul, să brutalizeze, să jefuiască, să-i bage la închisoare pe locuitorii români şi să-i împiedice să-şi manifeste dorinţa de unire.
C. În Transilvania, s-a fixat, în mod absolut arbitrar, o limită a ocupaţiunei române, exclusiv geografică şi fără să se ţină seama de situaţia etnografică. În rezumat /dacă/ s-ar fi făcut eforturi pentru a-i defavoriza pe români faţă de duşmanii lor seculari, care sunt şi ai noştri – bulgarii şi ungurii –, nu s-ar fi reuşit mai bine.
Acest mod de a agita spiritele în România compromite grav situaţia Franţei care este preponderentă în această ţară
Nu trebuie uitat că de hotărârile ce vor fi luate depinde viitorul Franţei în Orient. Dacă dăm românilor satisfacţiile la care au dreptul şi dacă ne ţinem angajamentele, vom avea în România o adevărată colonie franceză de peste 15 milioane de locuitori, unde ne vom putea dezvolta comerţul şi industria noastră şi unde ne vom simţi ca la noi acasă.
Dacă, dimpotrivă, nu ne vom ţine angajamentele, cu siguranţă că ţăranii români din Transilvania, care sunt simpli, nu vor înţelege acest abandon şi vor suferi influenţa tuturor partidelor antifranceze, care vor avea atunci întâietate şi ale căror afirmaţii împotriva Franţei vor părea justificate.
2. Când am părăsit Parisul, am primit misiunea foarte clară de a face ca România să intre în acţiune de partea noastră; am reuşit în această privinţă. Înainte de semnarea armistiţiului, guvernul român declarase din nou război Germaniei şi s-a aliat în rândurile noastre. Eu însumi trecusem Dunărea cu trupele franceze. Întrucât regele şi guvernul român au făcut ceea ce le-am cerut, se pare că trebuie să aibă drepturi de vechi şi nu de noi aliaţi. Dacă ar fi altfel, situaţia mea de aici n-ar mai fi posibilă şi v-aş fi rugat să binevoiţi să mă rechemaţi, deoarece n-aş mai putea să vorbesc cu capul sus în faţa unui rege şi a unui guvern care ne sunt devotaţi şi care au făcut tot ceea ce le-a cerut Franţa prin intermediul meu”.
În urma acestei scrisori, George Clemenceau, preşedintele Consiliului de Miniştri francez şi ministru de Război, a răspuns generalului Henri Berthelot, la 15 ianuarie 1919, asigurându-l că ,,Aliaţii sunt de acord să considere România din nou putere aliată şi să o trateze ca atare la Conferinţă”.
