Situaţia acesteia s-a înrăutăţit după ce cardinalul de Richelieu, prim-ministru în perioada 1624-1642, a încercat să o împiedice să-şi exercite orice fel de influenţă asupra soţului.
Ea şi regina mamă, Maria de Medici, au eşuat în încercarea lor de a-l convinge pe Ludovic să-l demită pe cardinal
Ana de Austria, fiica mare a regelui Filip al III-lea al Spaniei şi a arhiducesei Margareta de Austria, s-a născut la 22 septembrie 1601.
În noiembrie 1615, la doar 14 ani, a fost căsătorită cu Ludovic al XIII-lea (1610-1643), fiul cel mare al regelui Henric al IV-lea al Franţei şi al Navarei şi al Mariei de Medici.
Relaţia celor doi a fost întotdeauna distantă.
După ce, în 1635, Richelieu a declarat război Spaniei, condusă deja de fratele Reginei Ana, regele Filip al IV-lea, ea a rămas fidelă cauzei spaniole.
Supravegheată îndeaproape de oamenii cardinalului, în 1637 acesta o umileşte public, susţinând că întreţine o corespondenţă secretă şi trădătoare cu fratele său.
Statutul său la Curte s-a restabilit odată cu naşterea celor doi copii, viitorul rege Ludovic al XIV-lea, în 1638, şi Filip, viitor duce de Orléans, în 1640. După moartea regelui Ludovic al XIII-lea, în mai 1643, Ana de Austria a devenit regentă a Franţei, în timpul minoratului fiului său.
La scurt timp, nobilii au solicitat restaurarea privilegiilor pe care le pierduseră pe vremea lui Richelieu.
Fiind hotărâtă ca fiul său să deţină puterea absolută, pe care Richelieu o dobândise pentru Ludovic al XIII-lea, a respins aceste cereri, numindu-l ca prim-ministru pe cardinalul de origine italiană Jules Mazarin, unul dintre apropiaţii lui Richelieu.
Relația
Ana şi Mazarin erau foarte loiali unul altuia, unii istorici susţinând chiar că ar fi fost căsătoriţi în secret.
Împreună, s-au confruntat cu aşa-numitele fronde, revolte ale nobililor şi Parlamentului, petrecute între anii 1648-1653, care căutau să slăbească absolutismul regal.
Ana a fost atunci forţată să-l demită pe Mazarin, în februarie 1651, dar, în final, a reuşit să-şi învrăjbească inamicii între ei, rebeliunea fiind înfrântă, la finalul anului 1652, iar Mazarin a revenit la Paris.
Regenţa Anei s-a încheiat, oficial, în 1651, când o sesiune specială a Parlamentului din Paris l-a declarat pe regele Ludovic al XIV-lea major, încoronarea având loc la 7 iunie 1654, la Reims.
Cardinalul Mazarin a guvernat apoi Franţa, în numele regelui, până în anul 1661, când a murit.
După moartea acestuia, Ana de Austria s-a retras la mănăstirea Val-de-Grâce, unde a murit, la 20 ianuarie 1666.
Sursa: Agerpres
