Regele Ferdinand Întregitorul punea bazele acum 100 de ani unui institut mai mult decât necesar României Mari

 

Institutul de Istorie Naţională din Cluj se înființa pe 1 februarie 1920, fondator fiind Regele Ferdinand Întregitorul.

Institutul de Istorie Naţională din Cluj publica, în 1922, la Institutul de Arte Grafice „Ardelul”, primul său Anuar, coordonat de profesorii de Istoria a Românilor la Universitatea din Cluj, membrii ai Academiei Române, 01 și Ioan Lupaș.

Studiul istoriei române, atât de vitreg tratată sub stăpânirea trecută

În introducerea Anuarului se spune:

Institutul al cărui prim Anuar îl constitue publicaţia de faţă, e fundat, se ştie, de M. S. Regele Ferdinand, cu prilejul inaugurării Universităţii din Cluj (1 Fevruarie 1919).

Scopul său, după înalta voinţă a augustului Fundator, este: „studiul istoriei române, atât de vitreg tratată sub stăpânirea trecută”.

Iar mijloacele prin cari se va putea ajunge acest scop, sunt, după modesta socotinţă a actualilor conducători ai Institutului, următoarele:

Alcătuirea unei biblioteci de specialitate, pe cât cu putinţă mai completă, în care studenţii şi cei ce se vor dedica studiilor de istorie naţională să găsească, în lucrarea lor, instrumentul de căpetenie fără de care astfel de studii nu sunt posibile de cât foarte cu greu, acum, aci, la Cluj, în Capitala culturală a României de dincoace de munţi. întocmirea unei bibliografii istorice române, prin care aceiaşi cercetători să fie înlesniţi şi ajutaţi în studiile lor, — bibliografie, care, alcătuită şi redactată după normele şi metodele cele mai nouă ale acestui soiu de lucrări, să poată fi apoi publicată

Dacia Superioară

După introducere urma articolul „Lecţiune de deschidere a cursului de Istorie veche a Românilor, ţinută la Universitatea din Cluj în ziua de 6 Noemvrie 1919 — de Alex. Lăpedatu”:

Onorat Auditoriu,

Prin noua ordine politică stabilită în Europa centrală şi răsăriteană pe urma marelui războiu mondial de curând încheiat, neamul românesc dela Nordul Dunării a ajuns în aproape deplina posesiune a teritoriului său naţional.

După o mie de ani de vitregă stăpânire streină, Dacia Superioară e azi parte integrantă şi nedespărţibilă a vechiului nostru Regat, iar poporul român din Transilvania şi Ungaria înlocueşte, cu drepturile pe cari i le dă prioritatea sa istorică, superioritatea sa etnică şi importanţa sa politică, în totul şi în toate, suveranitatea şi autoritatea, pe care, prin uzurpare şi împilare, a exercitat-o până acum în aceste părţi Statul unguresc.

Prin această legitimă înlocuire, Românii transilvăneni au întrat şi-n stăpânirea Universităţii în care ne aflăm şi în care ei, autohtonii, ca să zicem aşa, ai acestei frumoase patrii, pot, în fine, deschide un curs de istorie naţională…

Evenimentul acesta va conta, să nădăjduim, ca un moment de seamă în desvoltarea viitoare a istoriografiei române de dincoace de Carpaţi.