„Fiecare beligerant caută să cunoască pozițiunea și tăria contrariului. De aceea se trimit posturi înaintate, mai ales călărime, ca să facă recunoașteri, dar și contrariul e păzit de astfel de posturi. De multe ori posturile înaintate de pe ambele părți se întâlnesc și se iau la harță. Firește, că astfel de lupte mărunte nu hotărăsc acțiunea cea mare, contribuie însă mult la angajarea ei.
Din partea rușilor sunt angajați husarii, din partea turcilor cerchezii. Oricât de sălbatici ar fi aceștia din urmă, ei totuși nu se pot ține în câmp deschis contra unei călărimi regulare și disciplinate, cum sunt husarii ruși și roșiorii români.
Prin urmare nici succesul lor ăn această frecare, ce avu loc în 30 august, n-a putut avea însemnătate. De altfel, buletinele de la Gorni-Studen nu prea semnalează nici pe partea călărimii rusești rezultate strălucite obținute asupra cerchezilor, dincontră s-a constatat de repetate ori că roșiorii români nu știu să glumească cu eroii din Caucaz, dovadă steagul ce fâlfâie astăzi în București!”.
În continuare, Albina povestea despre „conducerea unui parlamentar rus în cortul comandantului turcesc”: „ Pe când Mehmet Ali comanda peste oștirea de pe lângă Iantra, el intră cu Marele Duce Nicolae în negocieri relative la „Semiluna Roșie” și la „Crucea Roșie”. Comandantul suprem al armatei rusești trimise într-un rând o deputațiune parlamentară în lagărul turcesc. Deputațiunea aceasta consta din 3 membri, dintre care unul era parlamentarul propriu zis, adică acela care avea să vorbească în numele Marelui Duce. Sosind pe teritoriul ocupat de armata turcească, deputațiunea parlamentară fu primită de câțiva ofițeri otomani. Membrilor deputațiunei li se legară ochii, ca să nu poată spiona pozițiunile armatei inamice. Astfel ei fură conduși până în cortul comandantului turcesc, unde li se dezlegară ochii. După terminarea misiunei, ei au fost reconduși iarăși legați la ochi.
O altă deputațiune parlamentară au mai trimiș rușii în luna septembrie și la Osman Pașa la Plevna. Parlamentarii, ori din ce parte s-ar trimite, stau totdeauna sub scutul dreptului internațional, ei se consideră inviolabili. Această regul era observată și respectată și în antichitate. Numai la popoare sălbatice se mai poate întâmpla ca parlamentarii să fie uciși”.
