Războaiele și cultura poporului gepid
O altă seminție germanică, cea a longobarzilor conduși de regele Albion, după stabilirea în Pannonia în a. 526/527, intră în conflict cu gepizii. De la Paul Diaconul știm că alianța longobarzilor cu avarii duce la înfrângerea gepidă din 567, nepotul regelui refugiindu-se la Constantinopol cu tezaurul regal și episcopul arian. Longobarzii migrează și ei spre Italia, de teama avarilor, o parte a gepizilor urmându-i, în 568. Ceilalți rămân sub dominația avară. O serie de izvoare îi menționează pe gepizi: Procopius din Caesarea afirmă că gepizii, în vremea lui Iustinian, au trecut sclavi peste Dunăre, în schimbul unei plăți mari. La Theophylactos Simocattes se găsește episodul fugarului Bokolabras, însoțit de 7 gepizi în Imperiu. Acest incident a dus la izbucnirea conflictului dintre avari și romani. Theophanes Confessor relatează că în anul 593 generalul roman Priscus a fost condus spre locul unde se afla Mousoukios de un gepid creştin; alţi gepizi luptă alături de avari în 601, dar şi la asediul Constantinopolelui din 625-626, conform lui Fontes. În secolul al VII-lea, scriitorii bizantini foloseau pentru zona care cuprinde Oltenia și Banat denumirea Gepidia. Ultima menționare a gepizilor a fost făcută în secolul al IX-lea, când mai exista un grup etnic gepid rămas sub dominația avarilor.
Foarte importante sunt cele trei morminte de la Apahida, de lângă Cluj. Primul mormânt a fost descoperit în 1889, fiind înmormântat aici regele Omharus. Mormântul a fost datat în a doua jumătate a secolului al V-lea, pe baza analogiei cu cel al regelui franc Childeric, mort în 481/482 și înmormântat la Tournai, în Belgia. Întrucât în inventarul, de altfel foarte bogat, se găsesc trei inele de aur și o fibulă decorate cu semnul crucii, se crede că regele Ohmarus trecuse la creștinism, motiv pentru care împăratul de la Constantinopol îi recunoaște stăpânirea asupra Daciei intracarpatice despre care vorbește Iordanes.
Al doilea mormânt de la Apahida a fost descoperit în 1968, la mică distanţă de primul
În inventar, alături de un pahar din sticlă reparat cu bandă din aur, se găseau piese de aur lucrate în stil policrom, arme de paradă, piese de port, o şa împodobită cu rozete şi aplice de aur, cu figuri de vultur. Toate reprezintă produse ale atelierelor romane târzii, iar datarea mormântului este, în baza inventarului, în a doua jumătate a secolului al V-lea. Mormântul este mai recent decât primul.
Din cea de-a treia înmormântare princiară (distrusă în 1978, când s-au făcut săpături pentru amenajarea clădirii Poștei din Apahida), s-a descoperit ulterior, accidental, doar o cataramă din metal prețios.
Trebuie spus că aceste morminte reflectă o evidentă opulență. Într-unul din morminte obiectele de aur cântăreau 2,5 kg. La fel, obiectele din cele două tezaure descoperite la Şimleul Silvaniei însumează la rândul lor 5,5 kg de aur şi 2,5 kg de argint. Ele reflectă relaţiile de alianţă ale gepizilor cu Imperiul Roman târziu.
Ritul şi ritualul funerar este cel al inhumaţiei în cimitire plane, cu morminte în şiruri, ca la Bratei (jud. Sibiu), Band și Morești (jud. Mureş) sau Noşlac (jud. Alba), situri care atestă o nouă concentrare de locuire gepidică în secolul al VI-lea. Tezaurele şi mormintele bogate dispăruseră însă la sfârşitul secolului al V-lea. Cele mai înfloritoare așezări cunoscute sunt la Morești, în valea Mureșului (funcționând încă din perioada anterioară, cu așezarea gepizilor în sec. VI), la Cipău, dar și la Porumbenii Mici (Harghita), Sighișoara, Bratei sau în zona Bistriței. La Bratei și Morești s-a putut documenta în plan arheologic conlocuirea autohtonilor cu gepizii. Așezările valorifică resursa naturală (pe cursul râurilor Someș, Mureș, Târnavele, Arieșul), sarea și rețelele sale de distribuție.
