Între el și Regina Maria relațiile au fost deosebit de prietenești, în așa măsură încât în epocă a circulat insistent zvonul că principesa Ileana ar fi fost fiica nelegitimă a celor doi.
O întâmplare care atestă notorietatea relaţiei celor doi este relatată de Paul d. Quinlan în cartea „Regele Playboy”:
„Odată, întorcându-se la Pelişor, la Sinaia, la revărsatul zorilor, fiul său Carol al II-lea, a dat peste Știrbey, care tocmai pleca, îl salută: «Bună dimineaţa, doctore!», «De ce-mi spui doctore?» îl întreabă Ştirbey. «Fiindcă la o oră aşa de matinală numai un doctor pleacă de la Pelişor», i-a replicat Carol”.
Atunci când Carol a fost proclamat rege, la 7 iunie 1930, Barbu Știrbey a fost nevoit să plece în exil la Paris, unde a stat 10 ani.
Acolo, a fost victima unei tentative de asasinat în urma căreia s-a refăcut cu greu.
Barbu A. Ştirbey, fiul lui Alexandru Ştirbey şi al Mariei Ghika-Comăneşti, s-a născut la 4/17 noiembrie 1872, la Buftea.
Era nepotul lui Barbu Ştirbey, domn al Ţării Româneşti.
A urmat cursurile Liceului Louis le Grand şi ale Facultăţii de Drept din Paris.
S-a căsătorit în 1895 la Geneva cu Nadeja Bibescu, verișoara sa de gradul II, cu care a avut patru fiice: Maria (1896-1990), Nadejda (1897-1994), Eliza (1898-1987) și Ecaterina (1902-1946).
Revenit în ţară a fost, pentru scurt timp, deputat de Craiova, după care s-a dedicat studiilor de agricultură, iar cunoştinţele dobândite în acest domeniu i-au permis să participe direct, alături de Ion I.C. Brătianu, la pregătirea reformei rurale. Cumnat şi prieten intim cu I.I.C. Brătianu, care era căsătorit cu sora sa, Elisa, Barbu Ştirbey Maria, a asigurat o influenţă puternică a liberalilor în cercurile Palatului.
A fost administrator general al Domeniilor Coroanei (1913-1927), preşedinte al Consiliului de Miniştri, două săptămâni în iunie 1927,
În vara anului 1933, sub egida sa, s-a constituit mişcarea politică denumită Frontul Constituţional, care a declanşat o puternică campanie împotriva lui Carol al II-lea şi a camarilei regale.
Cu acordul guvernului, a reprezentat, la Cairo, în 1943-1944, Opoziţia în tratativele cu Aliaţii pentru ieşirea din război a ţării noastre.
A făcut parte din delegaţia română care a semnat Convenţia de armistiţiu de la Moscova, la 12 sept. 1944.
La 28 mai 1929 a fost ales membru de onoare al Academiei Române.
În 1945, partidele istorice și Regele Mihai doreau formarea unui guvern sub conducerea lui Barbu Știrbey.
Dar la începutul lui martie 1945, guvernul Petru Groza a fost impus de Moscova, astfel că Barbu Știrbey nu a apucat să fie numit prim-ministru. A murit în mod neașteptat pe 24 martie 1946 de cancer hepatic.
A fost înmormântat, alături de bunicul său, domnitorul Barbu Știrbey, la Capela din parcul Palatului din Buftea.
După decesul lui Barbu, domeniul familiei Știrbey de laBuftea a fost administrat și stăpânit de fiica sa Nadèje, căsătorită cu Șerban Flondor, până în anul 1949, când a fost naționalizat.
