Răspunsul dat președintelui Lincoln de căpetenia indiană al cărui nume îl poartă orașul Seattle

 

Primul său nume a fost New York, apoi Denny Party sau Duwamps, pentru ca în final să fie denumit Seattle după căpetenia Noah Sealth, șeful celor două triburi ale nativilor americani care locuiau în zona aceea.

Cea mai mare comoară a omului roşu este aerul… Omul alb parcă nici nu observă aerul pe care îl respiră. Ca unul care e de multă vreme muribund – e imun la duhoare.

Dacă vă vindem pământul trebuie să vă amintiţi că aerul ne este preţios. Că aerul îşi împarte spiritul cu întreaga viaţă pe care o întreţine. Vântul care i-a dat bunicului meu primul suflu va primi şi ultima lui răsuflare. Dacă vă vindem pământul trebuie să-l păziţi ca pe ceva sfânt. Ca pe un loc în care şi omul alb va putea să inspire aerul îndulcit cu mireasma florilor.

Ce este omul, fără animale?

Vom examina oferta voastră de a ne cumpăra pământul. Dacă vom decide să fim de acord, vă vom pretinde să îndepliniţi următoarea condiţie:

Omul alb va trebui să se poarte faţă de animalele acestui pământ, ca faţă de fraţii săi. Ce este omul, fără animale? Dacă animalele ar dispărea omul ar muri de marea însingurare a spiritului.

Tot ceea ce li se întâmplă animalelor, curând i se va întâmpla şi omului. În lume totul se leagă.

Va trebui să vă învăţaţi copiii că sub tălpile lor este cenuşa strămoşilor noştri. Pentru ca să respectaţi pământul, le veţi spune că pământul lor este bogat prin viaţa străbunilor noştri. Va trebui să vă învăţaţi copiii, aşa cum îi învăţăm noi pe ai noştri, că pământul ne e mamă.

Ce păţeşte pământul, păţesc şi copiii lui. Dacă omul scuipă pe pământ, se scuipă pe sine însuşi. Pământul nu aparţine omului. Omul aparţine pământului!”.

Și-a salutat noii vecini

Treisprezece ani după ce coloniștii americani au fondat orașul, căpetenia Seattle moare într-un sat din apropiere. Născut cândva în jurul anului 1790, Seattle (Seathl) a fost un șef al triburilor Duwamish și Suquamish care au locuit în jurul golfului Coastei Pacificului, care este astăzi numit Puget Sound.

Potrivit history.com, era fiul unui tată suquamish și al unei mame Duwamish, o linie care i-a permis să obțină influență în ambele triburi. La începutul anilor 1850, mici formații de euro-americani începuseră să înființeze sate de-a lungul malurilor Puget Sound.

Seful Seattle și-a salutat noii vecini și se pare că i-a tratat cu bunătate. În 1853, mai mulți coloniști s-au mutat pe un site din Golful Elliott pentru a înființa un oraș permanent – din moment ce șeful Seattle s-a dovedit atât de prietenos și primitor, coloniștii au numit minunata lor nouă așezare în onoarea sa.

Pacea

Nu toți indienii din Puget Sound erau la fel de prietenoși cu coloniștii albi ca șeful Seattle. Războiul a izbucnit în 1855, iar indienii din Valea Râului Alb la sud de Seattle au atacat satul. Deși a crezut că albii în cele din urmă îi vor duce poporul la dispariție, șeful Seattle a susținut că rezistența nu va face decât să supeze coloniștii și va accelera dispariția indienilor.

Până în 1856, mulți dintre indienii ostili au ajuns la concluzia că șeful Seattle avea dreptate și au făcut pace.
Misionarii iezuiți l-au convertit la catolicism și a devenit un credincios devotat. A făcut rugăciunile de dimineață și seara pe tot restul vieții. Oamenii din noul oraș Seattle au acordat, de asemenea, un oarecare respect religiei tradiționale a căpeteniei.

 A murit în 1866 la vârsta aproximativă de 77 de ani.