Răpit de ruși din România s-a întors ca să ne convertească la socialism

 

Imediat după ce au pus mâna pe Academia Română, comuniștii l-au făcut, în 1948, academician post-mortem.

Constantin Dobrogeanu-Gherea, pe numele real Solomon Katz, s-a născut la 21 mai 1855, în Ucraina, satul Slavianka, Ekaterinoslav, însă a devenit scriitor şi socialist român de origine evreiască. A fost membru marcant al Partidului Social Democrat din România.

A învăţat la şcoala primară din satul natal, apoi la gimnaziul din Ekaterinoslav (1861-1867). În 1872, aflat în conflict cu autorităţile locale, a fost silit să părăsească gimnaziul şi să plece la Harkov. Aici a fost audient al facultăţii de ştiinţe şi a participat la mişcarea conspirativă a cercurilor narodniciste studenţeşti.

În 1876, a continuat activitatea politică participând la primele cercuri socialiste din Iaşi şi Bucureşti.

Închisoarea și deportarea

În timpul Războiului ruso-româno-turc din 1877-1878 a fost depistat de poliţia ţaristă care însoţea trupele ruseşti, mai târziu fiind răpit şi transportat în Rusia. Purtat dintr-o închisoare în alta, a fost, în final, încarcerat în fortăreaţa Petropavlovsk.

A fost apoi deportat în localitatea Mezen de lângă Oceanul Îngheţat de Nord, de unde a evadat şi, după un ocol prin mai multe state din Europa de Vest, în septembrie 1879, a ajuns din nou în România.

A devenit director al revistei „Literatură şi ştiinţă”, în 1893.

În intervalul 1901-1916, Constantin Dobrogeanu-Gherea a desfăşurat o activitate intensă, ca om politic şi de cultură.

Citește și Dobrogeanu Gherea își schimbă părerea despre socialism

În polemică cu Maiorescu

În privinţa criticii literare, reunite în cele trei volume de studii critice publicate între 1890 şi 1897, Gherea a adus pentru prima dată o perspectivă socială asupra artei desprinsă din ideologia democraţilor revoluţionari ruşi.

Deşi a adoptat de la început o atitudine polemică faţă de Titu Maiorescu şi orientarea junimistă, criticul a avut în vedere, pe lângă perspectiva sociologică asupra artei, şi criteriul estetic maiorescian.

În ceea ce priveşte activitatea politică, în repetate rânduri, s-a aflat printre delegaţiile Partidului Social Democrat al Muncitorilor din România la congrese interne şi internaţionale. Era, de altfel, şi principalul autor al programului partidului înfiinţat în 1893 şi al cărui membru de seamă a rămas şi după reînfiinţarea formaţiunii, în 1910.

Neoiobăgia

Cel mai cunoscut volum din domeniul ştiinţelor socio-umane este „Neoiobăgia (Studiu economico-sociologic al problemei noastre agrare)”, pe care l-a publicat în 1910. Acesta este un concept central al teoriei sociologice marxiste, elaborat de C.D. Gherea, prin care autorul relevă existenţa unor incompatibilităţi între instituţiile politice şi juridice împrumutate din Occident şi relaţiile economice autohtone.

Supra-structura politico-socială reprezenta, în concepţia lui Gherea, o formă ce nu corespundea fondului economic, constituit de relaţiile de producţie iobăgiste, rezultate din modul în care a fost aplicată reforma agrară din 1864, precum şi din legile ulterioare, cum ar fi cele privind tocmelile agricole, mai scrie volumul citat.

În 1916 a părăsit România, stabilindu-se în Elveţia la Zurich, pentru a se reîntoarce în 1919.

S-a stins din viaţă la 7 mai 1920, la Bucureşti.

 

Sursa: Agerpres

Parteneri