În „Viața lui Cezar”, Plutarh relatează că acesta a fost răpit de pirați pe când avea 25 de ani.
Dorind să-și îmbunătățească abilitățile retorice, Cezar pleacă în anul 75 î.Hr. pentru studii de filosofie și oratorie spre Insula Rodos, unde îl va avea ca profesor pe faimosul Apollonius Mollo.
Pe drum, în dreptul Arhipelagului Dodecanez din Marea Egee, corabia sa este capturată de către pirații cilicieni. Aceștia cer o răscumpărare de 20 de talanți de argint (circa 620 de kilograme de argint).
Auzindu-le pretențiile, Cezar izbucnește în râs și afirmă că ele sunt ridicole, dată fiind valoarea persoanei sale. El le-a poruncit să ceară 50 de talanți (circa 1550 de kilograme de argint), iar tâlharii mărilor, uimiți de acest fapt incredibil, se conformează.
Drept care Cezar își trimite mai mulți apropiați în diverse cetăți pentru a strânge suma de răscumpărare.
În timpul acesta, el rămâne să trăiască printre pirați, fără a se teme de faima lor teribilă. Dimpotrivă, în cele 38 de zile petrecute în tabăra piraților, Cezar se amuză participând la jocurile și competițiile acestora. Mai mult, viitorul conducător al lumii scrie versuri pe care le recită în fața fioroșilor lupi de mare, iar pe cei care nu se arată impresionați de arta sa lirică îi face barbari și brute analfabete.
În plus, el îi amenință că, odată eliberat, se va întoarce să îi răstignească, în conformitate cu codul penal în vigoare în Imperiu.
Râdem, glumim, dar…
Sigur că pirații nu iau prea în serios amenințările lui Cezar, mai degrabă amuzându-se de ele, dar cert este că între răpitori și ostatic ajunge să se lege o oarecare legătură de simpatie
În cele din urmă, răscumpărarea este plătită, iar Cezar eliberat.
Însă, viitorul general nu i-a uitat pe pirați și nici promisiunea pe care le-a făcut-o. Drept care strânge o mică flotă și se întoarce la ei, recuperează cei 50 de talanți de argint, iar pe pirați îi crucifică până la unul.
Așa s-a născut reputația lui Iulius Cezar de om care își ține întotdeauna cuvântul, chiar și atunci când pare să glumească.
