Armele de răzbunare ale lui Hitler
Aceasta este a șasea excavare a unui sit în care să se afle o rachetă V2, efectuată de arheologii care au petrecut mai bine de 10 ani investigând siturile în care se puteau afla armele naziste lansate în capitala britanică.
În cea mai recentă descoperire, cercetătorii au recuperat peste 800 de kg de rămășițe, inclusiv fragmente din camera de combustie a rachetei, din momentul în care a explodat pe 14 februarie 1945. Echipa a petrecut patru zile pe sit, folosind un excavator mecanic și lopeți pentru a scoate la suprafață racheta. Până la redactarea unui raport arheologic, aceștia vor avea cel puțin 18 luni la dispoziție pentru a analiza obiectele găsite.
Potrivit Muzeului Aerian și Spațial al Institutului Smithsonian, Adolf Hitler a ordonat lansarea V1 și V2 împotriva Londrei în urma bombardamentelor devastatoare aliate ale orașelor germane din 1943 și 1944, ministrul care se ocupa de propagandă, Joseph Goebbels, numindu-le „armele de răzbunare”. Primul V1 a lovit Londra pe 13 iunie 1944, iar primul V2 a lovit pe 7 septembrie 1944.
Cu toate acestea, rachetele V2 au fost primele arme supersonice, foarte temute, deoarece nimeni nu le auzea atunci când zburau, fiind prea rapide pentru a fi interceptate. Deși V2-urile erau mai sofisticate, V1-urile erau mult mai ieftine de fabricat și aveau tendința de a exploda la nivelul solului, ceea ce le-a făcut arme mai eficiente.
Piese construite în Cehoslovacia
Atacurile cu rachete V2 asupra Londrei au ucis aproximativ 9.000 de civili și personal militar, în timp ce ambele ataccuri din Germania au ucis până la 30.000 de persoane, potrivit Muzeului Imperial de Război din Londra.
Unele dintre rămășițele metalice răsucite V2 care s-au prăbușit și au explodat lângă Platt în 1944 au un cod din trei litere, care reprezintă fabrica din Europa ocupată de naziști unde a fost realizată piesa.
Până de curând, istoricii au crezut că toate V2-urile au fost construite cu ajutorul savantului german, Wenher von Braun, în tunelurile subterane de la poalele munților Harz ai Germaniei. Însă, în prezent s-a descoperit că fabrica era doar o linie de asamblare, iar codurile din trei litere au arătat că piesele erau fabricate în Cehoslovacia ocupată.
