În urma Tratatului de la Iași, semnat la 9 ianuarie 1792, Ecaterina a II-a a anexat Crimeea Imperiului Rus, la nouă ani după ce aceasta a devenit independentă.
Tratatul de la Iași a confirmat creșterea puterii rusești în zona Mării Negre, recunoscând anexarea Hanatului Crimeei de către Imperiul Rus, Nistru a devenit frontiera ruso-turcă în Europa.
Rusia ţaristă, după cucerirea Crimeii, pe linia politicii de asigurare a legăturii permanente pe mare cu restul Europei, a devenit coriverană a Mării Negre.
Prin Tratatul de pace cu Turcia de la Kuciuc-Kainargi, încheiat la 1/21 iulie 1774, la sfârşitul Războiului ruso-turc (1768-1774), Rusia a obţinut dreptul de trecere liberă prin cele două strâmtori a vaselor sale comerciale.
Dreptul a fost extins, în urma Tratatului de la Adrianopole din 14 septembrie 1829, şi la vasele comerciale ale altor state.
Rusia trece și vasele de război
În urma unui tratat încheiat cu Turcia în 1833, Rusia obţinea drept de trecere şi pentru vasele de război.
Trecerea vaselor militare ale altor state era interzisă în continuare. Datorită importanţei strategice a strâmtorilor Bosfor şi Dardanele, principalele puteri europene au iniţiat tratative în vederea instituirii unui regim internaţional al acestora, general aplicabil.
La 13 iulie 1841, Rusia, Anglia, Franţa, Austria, Prusia şi Turcia au semnat Convenţia internaţională de la Londra privind regimul strâmtorilor Bosfor şi Dardanele.
Documentul stipulează obligaţia solidară a respectării închiderii strâmtorilor, atât în timp de pace, cât şi de război, pentru vasele militare ale tuturor statelor, cu excepţia Turciei.
Această obligaţie a devenit un principiu de drept european.
Regimul actual al strâmtorilor Bosfor şi Dardanele este reglementat de Convenţia de la Montreaux din 20 iulie 1936.
