În articolul apărut în România Literară, Rădulescu Motru scrie:
„Printre cei dintâi, în Ţara Românească, el scrie şi vorbeşte pe planul reflexiunii filosofice. Au rămas de la el scrieri filosofice propriu zise: Teoria fatalismului, Teoria ondulaţiunii universale, Origina speciilor şi Încercări de Metafizică; apoi Discursuri parlamentare, între vestita cuvîntare contra încetăţenirei evreilor; Articole politice şi juridice; un proiect de lege asupra instrucţiunii; în toate aceste scrieri, filosofice, propriu zise, sau nu, metoda lui de gândire este la aceiaşi înălţime.
Ea face cinste culturii româneşti.
Chiar în amintita cuvântare contra încetăţenirii evreilor, în care Conta ia o atitudine de conservator reacţionar, nici o scădere în desfăşurarea argumentării. Dialectica sa se mişcă în orizontul curat al filosofiei; nici un apel la patimi; nici o insinuare josnică. Amintita cuvântare este tot ce a produs antisemitismul politic român mai de seamă până în ziua de azi.
La aceeaşi înălţime sânt gândite toate scrierile câte ne-au rămas de la Vasile Conta.
Proiectul său de lege asupra instrucţiunii, dacă nu cuprinde toate dispoziţiile cerute de progresele pedagogiei timpului nostru, în schimb este limpede, ca un cristal, de ori şi ce urmă a intereselor personale şi a intereselor de partid. Poate şi de aceea el n’a putut ajunge în dicuţia Parlamentului”.
“Preferinţa lui Vasile Conta pentru soluţiile radicale nu vine nici din influenţa mediului social. Acest mediu, când a început să aibă o influenţă asupra lui Conta, şi aceasta s’a întâmplat după ce Conta a început să facă politică militantă, l’a adus tocmai într-o direcţie contrară radicalismului.
Sub influenţa mediului ieşan, Conta a fost naţionalist şi antisemit. Dacă moartea n’ar fi venit aşa de repede, el a murit la 37 de ani, nu se ştie dacă fostul materialist n’ar fi schimbat preferinţa”, mai nota Constantin Rădulescu Motru.
Naţionalist şi xenofob
Filosoful Vasile Conta (foto), născut în 1845 la Ghindăoani-Neamţ şi mort în 1882 la Iaşi, a fost naţionalist şi xenofob.
S-a pronunţat pentru revizuirea celebrului articol 7 care garanta cetăţenia română etniilor conlocuitoare, în special evreilor, şi susţinea teorii rasiste pentru purificarea naţiunii de elementele alogene.
În 4 septembrie 1879 a ţinut un discurs în Camera Deputaţilor în care a solicitat oferirea cetăţeniei române doar acelor ”elemente” care se amestecă cu etnia română (excluzându-i aici pe turci şi pe evrei).
Tot el afirma că „dacă nu vom lupta contra elementului jidovesc, vom pieri ca naţiune“ , care reprezintă una dintre cele mai cunoscute influenţe asupra gândirii lui Corneliu Zelea Codreanu.
