Online

Măcelărirea lui Mihail STELESCU de către DECEMVIRI văzută în presa vremii

 Cătălin Pena
Măcelărirea lui Mihail STELESCU de către DECEMVIRI văzută în presa vremii

Ziarul Adevărul din 18 iulie 1936, anunța pe pagina 3: Mihail Stelescu, directorul revistei “Cruciada Românismului”, a fost asasinat aseară, (16 iul. 1936) la ora 7, de o echipă a “Gărzii de Fier”, în rezerva No. 7 a Spitalului Brâncovenesc, unde fusese internat având nevoie de o operație.

Urma un scurt istoric al acțiunii lui Mihail Stelescu contra lui Corneliu Zelea Codreanu, de la excluderea sa din organizație (În forografie Codreanu este în costum popular, iar Stelescu să la dreapta lui). În continuare era relatat asasinatul. Asasinii, zece la număr conform relatărilor martorilor, erau membri ai Mișcării Legionare. Opt dintre ei s-au predat imediat. Este vorba despre Ion Caratănase, student, vicepreședintele centrului studențesc, Ștefan Curcă, student, Iosif Bozântan, avocat în Oradea, Gavrilă Bogdan, student, Ion Atanasiu, student la teologie, Radu Vlad, student la teologie, Ion State Grigore, șofer. Reporterul afirma, potrivit siteului MIZERIA ISTORIEI, că ar mai fi participat două persoane, cărora aceștia n-au vrut să le divulge numele, omițând să precizeze numele lui Ion Pele, care se predase și el. Ultimii doi, Ștefan Georgescu, student la teologie și Ion Trandafir, student la chimie, s-au predat a doua zi.

Primele audieri au relevat că aceștia s-au înarmat, unii dispunând de câte două arme, plus o toporișcă pentru cazul în care ușa de la rezervă ar fi fost încuiată, după care s-au strâns toți în apropierea spitalului. În jurul orei 18,30, Ion Caratănase a intrat în spital pentru a afla în ce rezervă se găsește Mihail Stelescu, după care a ieșit, grupul așteptând terminarea vizitelor (ora 19).

După ce au văzut pe soția lui Mihail Stelescu părăsind clădirea, împreună cu un grup de prieteni, cei 10 au pătruns în spital în ciuda opoziției paznicului, deplasându-se până la rezerva în care se găsea Mihail Stelescu. Ștefan Curcă a deschis ușa, a pătruns în interior, apropiindu-se de patul pe care stătea întins Mihail Stelescu, strigând: Așa se pedepsesc trădătorii!, după care a tras șase gloanțe asupra acestuia, care a fost omorât pe loc. Ceilalți nouă, au dat și ei buzna în rezervă, descărcându-și armele asupra cadavrului, căruia i-au aplicat și câteva lovituri de toporișcă. În panica creată de împușcături, cei zece au reușit să părăsească spitalul, apoi au oprit două automobile, cerând șoferilor, sub amenințarea armei, să-i transporte la Palatul de Justiție. Se afirma că la un moment dat, mașinile s-au oprit. Opt dintre atentatori au reușit să ajungă la Palatul de Justiție, unde s-au predat. Ceilalți doi s-au predat a doua zi. La atentatori s-au găsit trei arme, aceștia declarând că pe celelalte le-au aruncat.

Autopsia cadavrului a fost făcută de către prof. N. Minovici împreună cu un asistent, în prezența judecătorului de instrucție. S-a stabilit că asupra victimei s-au tras 36 de gloanțe, din care jumătate au rămas în corp, din restul găsindu-se doar 17. Gloanțele au fost de trei calibre diferite. Cadavrul prezenta și șase lovituri de secure. Mihail Stelescu fusese internat ca urmare a unei congestii pulmonare. În urma unei injecții în coapsa piciorului drept s-a produs o infecție, care a evoluat spre un abces ce urma să fie operat ulterior. În următoarele două zile au fost luate alte interogatorii celor 10 atentatori, pentru a se stabili cu exactitate “contribuția” fiecăruia. Deși Capitala se găsea sub incidența stării de asediu, s-a decis ca procesul să fie judecat de o instanță civilă. Duminică 19 iulie 1936, după-amiază la orele 18, Mihail Stelescu a fost înhumat la Cimitirul Bellu.

Alte declarații ale celor 10 atentatori au fost făcute în cursul procesului, care a avut loc în aprilie 1937. Deși inițial se decisese ca cei 10 să fie judecați de o instanță civilă, până la urmă cauza a fost încredințată tribunalului militar (Consiliul de război). Armand Călinescu consemnează în jurnal unele amănunte privind acest subiect:

Vine la mine Gabriel Marinescu.(…) El, prefectul, preconiza ducerea sub escortă la Jilava, pentru ca pe drum să fie omorâți.

Corneliu Zelea Codreanu nu s-a pronunțat niciodată cu privire la acțiunea celor zece, numiți ulterior Decemviri. (în latină, decem=10, viri=bărbați).

 Horia Sima, scria în Istoria Mișcării Legionare:

De ce Caratănase şi Bozântan au implicat în acţiunea lor atâţia oameni, de vreme ce trei persoane puteau acţiona tot aşa de bine? Ideea era că nu trebuia suprimat numai trădătorul, dar se cerea să se dea şi un exemplu istoric. Trădarea în sine trebuia stigmatizată; şi de aceea Stelescu trebuia pedepsit de un grup de legionari, simbolizând plutonul de execuţie de pe front.

Potrivit miscarealegionara.ro, Mihai Stelescu a fost unul dintre primii legionari care depune legământul la 8 noiembrie 1927, când era încă elev de liceu.

Participă la marşul în Basarabia din ianuarie 1930.

Este arestat şi închis la Văcăreşti în 1931, când Ion Mihalache dizolvă Garda de Fier.

În august 1931 participă ca organizator al campaniei electorale pentru Legiune în judeţul Neamţ.

Organizează, la comanda Căpitanului, în ianuarie 1932, marşul de 10 zile pe jos, de la Bucureşti la Tutova, pentru a susţine campania electorală a Gărzii din acest judeţ.

La alegerile generale din iulie 1932 devine parlamentar din partea Mişcării Legionare, la numai 25 de ani.

Este avansat la gradul de Comandant legionar în prima serie, odată cu înfiinţarea gradului, în decembrie 1932.

Cooptat de adversarii Gărzii, încearcă asasinarea Căpitanului dar este descoperit şi exclus din organizaţie. Se lansează într-o campanie de calomniere a lui Corneliu Codreanu prin intermediul ziarului Cruciada Românismului finanţat de guvern. Revolta legionarilor din jurul Căpitanului atinge maximul când dobrogeanul Ion Caratănase, unul dintre cei mai buni prieteni ai lui Stelescu din perioada când erau camarazi, hotărăşte pedepsirea trădătorului.

Caratănase împreună cu Iosif Bozântan, un legionar ardelean, strâng un grup de 10 oameni (numiţi mai târziu „decemviri”) şi, la 16 iulie 1936, pătrund în Spitalul Brâncovenesc, unde Stelescu se ascundea şi îl împuşcă.

 

Inapoi la articole
Citește în continuare pe EVZ Istoric