Prostituatele din România, cel mai ciudat cadou primit de Stalin de ziua lui de la comuniștii români

 

În 1949, când ”zorii” unei noi societăți se lăsau peste România ca o pâclă, iar poporul, mânat de la spate de kalashnicoave, urma ”Lumina de la Răsărit”, era rușine ca străzile marilor orașe să fie populate de milogi zdrențăroși, vagabonzi care să uple locul cu mirosul lor de oameni fără casă sau de femei ușoare și boite pe față, care să se agațe de brațul trecătorilor.

Proletarul cu privirea înflăcărată de noile idealuri și cu fața sculptată în oțel, nevasta lui, cu părul dat pe spate, ca să nu o încurce la mânuit utilaje, și cu pieptul gata să sape în piatra de la Bumbești, nu puteau trăi din mila publică. Nu conta că sărăcia pusese stăpânire pe o țară care trecuse prin două războaie, unul în Est, pe care îl pierduse, și unul în Vest, pe care-l câștigase cu prețul trecerii pe sub șenilele tancurilor rusești.

În privința prostituatelor, România venea după o perioadă scurtă a legalizării bătrânei meserii. Înterzise în 1930, bordelurile se redeschiseseră în 1943, ”de dragul” militarilor. Memoria dureroasă lăsată de Armata Roșie în timpul ocupației ce a urmat a demonstrat că sălbaticii militari nu aveau nevoie de legalizarea prostituției pentru a-și rezolva instinctele.

În fine, înainte de a publica decretul de ”eradicare a vagabondajului, cerșetoriei și prostituției” prin elegant numitele ”centre de reeducare”, de fapt închisori, mai trebuie spus că ultimele bordeluri aveau să se desființeze pe 21 decembrie 1949, cu doar trei zile după ziua lui Stalin, ”Tătucul națiunilor”. De atunci, în țara noastră, nu s-a mai legalizat niciodată prostituția.

Astfel, pe lângă deja celebra pipă cu muștiuc din romanit, chihlimbarul românesc, trecerea bordelurilor în ilegalitate și pasul spre ”omul nou” , cu o morală sănătoase, erau un nou cadou pentru ziua de naștere.

Hotărârea a fost adoptată de Consiliul de Miniștri pe 18 august 1949, iar Marea Adunare Națională a ratificat-o două zile mai târziu, pe 20 august.

 

”Articolul 1

Ministerul Muncii şi Prevederilor Sociale va înfiinţa centre de reeducare pentru vagabonzi, cerșetori, prostituate şi intretinuti, în scopul adaptării acestora la exercitarea unei meserii sau profesiuni şi al redresării lor morale.

Articolul 2

Vagabonzii sînt persoanele care nu au domiciliul stabil şi care, deşi ar avea posibilitate, nu exercită în mod obişnuit o meserie sau profesiune. Cerșetorii sînt persoanele care, exploatînd sentimentul de mila al publicului, cer pomană. Prostituate sînt femeile care în mod obişnuit îşi procură foloase materiale din raporturi sexuale, pe care le practica în acest scop, cu diferiţi bărbaţi.Intretinuti sînt bărbaţi care în mod obişnuit îşi procura foloase din prostituarea uneia sau mai multor femei.

Articolul 3

Primirea în centrele de reeducare a persoanelor arătate la art. 2 se face la cererea acestora sau la cererea Parchetului ori a organelor administrative, sociale sau de militie, adresată Comisiunilor de triere şi îndrumare.După verificare, comisiunile vor dispune internarea vagabonzilor, cersetorilor, prostituatelor şi intretinutilor în centre de reeducare.Organizarea şi funcţionarea centrelor de reeducare şi a Comisiunilor de triere se vor stabili prin decizia Ministerului Muncii şi Prevederilor Sociale.

Articolul 4

Durata reeducării este de 1 an, ea putând fi marita de organele de conducere ale centrelor de reeducare, în vederea atingerii scopului pentru care s-a dispus internarea, sau micşorată cînd acesta a fost atins.

Articolul 5

Acei care indeamna persoane sau le ajuta în orice mod a practica vagabondajul, cerşetoria, prostituţia sau a fi întreţinute, ori organizează asemenea activităţi, precum şi complicii acestora, vor fi sancţionaţi cu închisoare corecţională de la 3 la 8 ani, degradare civică şi confiscarea averii.Tentativa se pedepseşte ca şi faptul consumat.

Articolul 6

Dispoziţiunile art. 71, pct. 4, 75, 338-348 inclusiv şi 433-435 inclusiv, din codul penal, precum şi orice alte dispoziţiuni contrare, se abroga.

Dat în Bucureşti la 19 August 1949.

PETRE CONSTANTINESCU-IAŞI

MARIN FLOREA IONESCU Ministrul muncii şiprecederilor sociale,

Lotar Radaceanu Ministrul justiţiei,

A. Bunaciu.

Foto: Wikipedia