Noul an a început în Israel cu alegeri anticipate și cu obișnuitele lupte politice interne. În lume, opinia publică era cu ochii pe subiecte precum Brexit, războiul comercial SUA-China, criza din Orientul Mijlociu…
Hamutal Shabtai, medic psihiatru și scriitoare de science-fiction, și-a zis: „Vezi, a venit și 2020 și nimic din ce ai scris nu s-a întâmplat”.
În 1997, Shabtai publicase un roman SF intitulat „2020”, despre un virus misterios care amenință omenirea, dar la vremea respectivă cartea nu stârnise un interes prea mare.
Autoarea nu și-a imaginat cât de apropiate de realitate vor deveni fanteziile sale distopice chiar în anul pe care l-a prezis și care începuse atât de banal.
„Chinezii s-au comportat exact ca în cartea mea. Similitudinea este remarcabilă”, explică Shabtai, în vârstă de 64 de ani, pentru Haaretz.
Au apărut reportaje televizate despre sate din China care blochează drumurile pentru ca nimeni să nu mai poată pătrunde în ele. „M-am gândit că este ca în carte, localități care se izolează… Așa a început…”, spune autoarea.
Apoi au apărut imagini cu echipe de intervenție care dezinfectau străzile purtând niște costume de protecție asemănătoare celor spațiale.
Aminteau flagrant de inspectorii „Autorității de Inspecție Sanitară”, atotputernica forță cvasi-polițienească din cartea sa.
Apoi au început să se vehiculeze pe rețelele sociale informații despre ziariști și doctori reduși la tăcere. „Semăna cu o încercare de controlare a informației, exact ca în carte, oamenii erau alimentați cu informații deformate și trunchiate”, spune Shabtai.
Iar relatările despre ordinul autorităților chineze de a arde victimele coronavirusului, pentru a preveni răspândirea infecției, aminteau de „Oamenii Cenúșii” din cartea sa, echipele de intervenție formate din bărbați rași în cap, circulând pe motociclete din casă în casă pentru a arde morții și toate lucrurile dinăuntru.
Când virusul s-a răspândit în afara Chinei, paralizând transporturile și determinând orașe și țări întregi să se izoleze, acestea evocau „Zona Sănătoasă” din carte, adică teritoriul de pe planetă închis din ordinul Organizației Mondiale a Sănătății, ai cărui locuitori sunt supuși unor reglementări draconice.
Întrebată de ce și-a plasat acțiunea cărții în anul 2020, Shabtai răspunde:
„Doream să creez o experiență ireală, fictivă, care are loc departe în viitor și care este povestită pe un ton realist. Așa că am ales un an din mileniul următor. De ce anume 2020? Din motive destul de stupide: suna bine în engleză, era ușor de reținut, o cifră rotundă cu rezonanțe fantastice.”
Reporterul Haaretz constată că autoarea a prevăzut inclusiv evoluția socială și psihologică a evenimentelor în timpul pandemiei.
„Dinamica unei pandemii, care face necesare teste permanente și izolări, trezește sentimente care apar într-adevăr în carte și apar astăzi și în interiorul nostru”, spune Shabtai. „Neliniștea că o persoană de care ești apropiat s-ar putea afla printre bolnavi poate duce la paranoia. Este la fel ca în poveștile cu vampiri, în care victima infectată și care suferă este cea care te poate infecta și pe tine, ca și cum ar aparține deja forțelor răului. Asta face boala. Victima este și demonul, iar frica pune stăpânire pe toți.”
