Propaganda sovietică prin muncă: Mișcarea stahanovistă
Această realizare a fost rapid mediatizată de presa sovietică, iar Stahanov a devenit un erou național, inspirând un val de emulație în rândul muncitorilor din întreaga țară. Stahanovismul a făcut parte dintr-un efort mai larg al regimului sovietic de a crește productivitatea și de a accelera industrializarea. La sfârșitul anilor 1920, Uniunea Sovietică a început un program masiv de industrializare, cu scopul de a ajunge din urmă economiile mai dezvoltate ale Europei și ale Statelor Unite.
Prima conferință stahanovistă a avut loc în noiembrie 1935 unde au participat reprezentanți din întreaga Uniune Sovietică
Conferința a stabilit principiile mișcării, care au inclus promovarea concurenței între muncitori, stabilirea de cote mai mari, utilizarea tehnicilor și echipamentelor moderne și adoptarea unei organizări mai eficiente a muncii. Mișcarea stahanovistă s-a răspândit rapid în Uniunea Sovietică, iar până la sfârșitul anului 1935, erau zeci de mii de stahanoviști în diverse industrii, de la mineritul cărbunelui și prelucrarea metalelor până la textile și agricultură. Stahanoviștii erau adesea muncitori tineri, entuziaști, care fuseseră selectați pentru abilitățile și disponibilitatea lor de a munci din greu.
Aceștia au primit un tratament preferențial, cum ar fi salarii mai mari, condiții de viață mai bune și acces la magazine și servicii speciale. Mișcarea stahanovistă a avut un impact semnificativ asupra societății sovietice. A fost prezentată ca o dovadă a superiorității socialismului asupra capitalismului, deoarece a arătat că muncitorii sovietici puteau produce mai mult decât omologii lor capitaliști. Stahanoviștii au fost, de asemenea, văzuți ca eroi și modele de urmat, iar realizările lor au fost celebrate în mass-media și în cultura populară.
Însă stahanovismul sovietic a pus prea mult accent pe realizările individuale și pe competiție și a ignorat rolul efortului colectiv și al cooperării la locul de muncă. Mai mult decât atât, cotele mari stabilite pentru stahanoviști erau adesea de neatins și exercitau presiuni nejustificate asupra lucrătorilor pentru a performa. Mișcarea stahanovistă a început să decadă la sfârșitul anilor 1930, pe măsură ce Uniunea Sovietică a intrat într-o perioadă de represiune politică și teroare.
