Originea limbajului: Cum o aberație sovietică a limbii primordiale a fost reînviată de lingviștii occidentali și este predată în universitățile americane
Pentru adepții acestei teorii lingvistice, precum fostul profesor de la Stanford, Merritt Ruhlen, sau Joseph Greenberg, care a reușit clasificarea limbilor africane, esențială este existența unei familii de limbi numite ,,na-dene-caucaziană” prin care limbile din America de Nord, dintre care cea mai cunoscută este limba indienilor navajo, sunt alăturate chinezei, tibetanei și limbilor caucaziene, o aberație care, din punct de vedere lingvistic, nu are niciun fundament.
Surprinzător, această pseudoștiință predată în unele universități occidentale și transmisă studenților își are originea în URSS, în lucrările lui Nikolai Marr. Doctrina lingvistică inventată de georgianul, ca Stalin și ca Beria, Marr a fost prezentă în manualele din URSS pâna la începutul anilor 1950, deși lingvistul sovietic decedase în 1934. Ideea centrală a lui Nikolai Marr, care a fost mai târziu renegată de Stalin, era existența unei limbi ,,adamice”, care urca până în negura timpurilor.
Această proto-limbă universală ar fi oferit fundamentul pe care, ulterior, au fost create toate limbile moderne. Lingvistul sovietic oferise acestei limbi inexistente numele de ,,iafetică”, după unul dintre cei trei fii ai lui Noe, Iafet. În continuarea aceleiași idei, ceilalți doi fii ai lui Noe, Sem și Ham, oferiseră rădăcina după care se formaseră limbile semitice și hamitice.
Ironic, într-o lume comunistă antireligioasă, laică prin excelență, originea limbajului avea puternice accente biblice. Obsesia lui Marr de a reconstitui ,,limba iafetică”, care se afla la originea limbajului însuși, a mers atât de departe încât toată vorbirea oamenilor putea fi înțeleasă ca plecând de la patru interjecții primordiale: sal, ber, yon și rosh. În epocă, această teorie a fost larg răspândită în URSS, dar și în afara spațiului sovietic. Stalin, obsedat de ideea națională și de ,,construirea socialismului într-o singură țară”, a propulsat politic și ideologic această aberație, mai ales pentru că, în concepția lui Nikolai Marr, cea mai apropiată limbă de ,,limba iafetică” era georgiana, limba maternă a dictatorului și a șefului NKVD de atunci, Beria.
Însă, conform lingvistului american Morris Swadesh, orice limbă își schimbă lexicul în proporție de 14-15% de-a lungul unui mileniu, ceea ce face ca, după șase milenii, o limbă să fie total alta, la nivel gramatic și lexical.
Teoria sovieticului a fost, după cum spuneam, reactivată în ultimele decenii în Occident, în unele universități de prestigiu chiar, rigoarea științifică fiind abandonată în favoarea unei cercetări lingivstice reduse la compararea tuturor limbilor pe baza unor rădăcini monosilabice de tipul celor pe care le postulase Marr. Astfel s-a ajuns la o pseudocunoaștere lingvistică, una pe care până și Stalin a renegat-o finalmente.
