Propaganda colectivizării în Scânteia
Deși a început încă din 1947, campania de presă împotriva chiaburilor atinge apogeul în perioada 1948-1953, când apar în oficiosul de partid mai multe articole care subliniau cruzimea chiaburilor și necesitatea de a-i ține departe de noile forme comuniste de muncă în agricultură. De pildă, în 10 decembrie 1949, în Scânteia apărea mărturia țărăncii Iconia Cernescu din Rusca, cu titlul ,,Chiaburii l-au omorât pe fiul meu Lazăr Cernescu, pentru că îndrăgise cartea lui Stalin”, în vreme ce în 1950 în presa de partid apăreau mai multe titluri care revelau caracteristica principală a chiaburului: ,,Judecarea unor chiaburi ucigași”, ,,Condamnarea la moarte a unui chiabur ucigaș” și două articole apărute în aceeași zi: ,,Chiaburii ucigași să simtă mânia poporului!”, ,,Chiaburii ucigași, în fața legii”.
Comuniștii se temeau că prezența chiaburilor în structurile colectiviste ar putea dăuna colectivizării agriculturii, de aceea a fost nevoie de o campanie de presă îndreptată împotriva chiaburilor, principiul de bază fiind acela al luptei de clasă. Chiaburii trebuiau deci ținuți în afara G.A.C.-urilor, iar cei care din imprudența autorităților ajungeau să facă parte din cooperativă, trebuiau eliminați degrabă, după cum o arată și articolul din 16 iunie 1952, ,,Afară cu chiaburii din cooperativă. Nu numai chiaburii au fost pedepsiți pentru sabotarea politicii de colectivizare a agriculturii, ci și țăranii mijlocași sau chiar săraci. Conform declarației lui Gheorghe Gheorghiu-Dej din cadrul plenarei CC al PMR din 30 noiembrie-5 decembrie 1961, pe care o reda oficiosul de partid în 13 decembrie 1961, au suferit ,,peste 80.000 de țărani, între aceștia 37.000 de mijlocași și 7.000 de țărani săraci, dintre care peste 30.000 au și fost judecați în procese publice”.
Un alt subiect pe care propaganda de partid și de stat l-a favorizat a fost acela al modelului colhoznic de tip sovietic
Pagina 5 a Scânteii din 28 octombrie 1949, anul în care debuta oficial procesul ,,transformării socialiste a agriculturii”, era rezervată exclusiv exemplificării superiorității colhozului. Sub titlul îngroșat și subliniat, Colhozul – isvor de belșug și fericire, sta singurul articol de pe pagină, ,,Țărănimea cea mai fericită din lume”, referindu-se, desigur, la țărănimea sovietică, care a ales ,,calea către marea gospodărie agricole colectivă, singura cale salvatoare pentru țăranii muncitori din lumea întrceagă”. De-a lungul vremii, în Scânteia au apărut articole care preamăreau modelul sovietic, tonul fiind unul elogios. De pildă, în 10 decembrie 1950 apărea articolul ,,Ce mult învățăm din sfaturile voastre, tovarăși colhoznici”, iar în 5 iulie, ,,Exemplul măreț al agriculturii sovietice și Brigada – forma principală de organizare a muncii în colhoz” unde, pe o pagină întreagă erau inserate articole în care se reliefau rezultatele și beneficiile agriculturii din URSS. Astfel, exemplul agriculturii de tip sovietic și experimentele colhoznice au fost utilizate pentru campania din paginile Scânteii prin care se făcea apologia colectivizării.
