Ultimul fiind fiul unui nobil român din Bârcea Mare şi crescut în curtea lui Gheorghe Râkoczy I, de tânăr încă, a făcut o frumoasă carieră.
Rând pe rând a ajuns ban de Lugoş şi Caransebeş, comite al comitatului Hunedoara, iar sub aventurierul Gheorghe Rakoczy II conducător al dietei ardelene.
Lupaș arată şi interesul lui Acaţiu Barcsai pentru dezvoltarea propagandei calvine între români. Catehismul lui Ştefan Fogaraşi s-a tipărit la 1648 cu cheltuiala sa, în tipografia din Alba-Iulia.
Pornirea spre aventuri politice şi ambiţii deşarte îl mânară însă pe Gheorghe Rakoczy II spre Polonia, la tronul căreia aspira. Cu două zile înainte de-a publică însă manifestul său contra regelui Cazimir, la 28 decembrie 1656, el întregi scaunul vlădicesc din Belgrad prin numirea lui Sava Brancovici.
Lupaș presupune că şi consideraţii de politică externă au reclamat această numire şi au făcut ca din decretul de confirmare să lipsească cele 15 condiţii impuse prin diploma lui G. Rakoczy I. din 10 octombrie 1643.
Rakoczy îşi pierde tronul din cauza eșecului expediției din Polonia şi sfaturile din Ardeal sunt silite să aleagă alt principe în locul lui.
Dintre cei doi candidaţi reuşeşte la 1657 Francisc Rhedey, pe când Acaţiu Barcsai a fost trecut cu vederea, deoarece pe lângă împrejurarea că nu prea era bogat, el eră de origine umilă şi după naţiune, valah.
Abia la 1658 după multe frământări şi necazuri, ce au venit peste Ardeal, a fost ales de principe Acaţiu Barcsai.
Relaţiile dintre el şi Sava Brancovici erau la început destul de bune Prin decretul de la 9 ianuarie 1659 principele Barcsai nu numai confirma diploma de numire a lui Sava, ci îi sporeşte teritorul supus jurisdicţiei sale, adăugându-i şi Ţara Făgăraşului.
La 15 martie 1659 Sava primește încă o diplomă prin care se scuteşte întreagă preoţimea română de plătirea dijmelor şi nonelor din vite şi bucate.
Mila specială a principelui faţă de preoţimea românească, ce «cu afurisită orbire se asupreşte», dovedeşte că sângele niciodată «nu se face apă», socotește Ioan Lupaș.
Biografia lui Acațiu
