Primul tramvai electric din Bucureşti, între Obor şi Cotroceni

 

Primul tramvai electric din Bucureşti, între Obor şi Cotroceni

Colorat în verde și inscripționat cu numărul 14, tramvaiul era compus din 8 vagoane, potrivit radioromaniacultural.ro.

Prima linie a purtat numărul 14, pentru că până la data respectivă, funcţionau deja 13 linii de tramvaie cu cai, toate numerotate şi marcate printr-o culoare distinctivă (sau combinaţie de două culori).

Culorile

Motivul marcării prin culori a liniilor de tramvai din secolul al 19-lea era numărul mare al analfabeților, care uneori nu cunoșteau nici măcar cifrele. Culoarea era pentru ei o orientare bună.

Mult mai târziu, când tramvaiul electric s-a generalizat, tramvaiele au fost vopsite toate în galben și atunci sus, alături de număr, a fost instalat și un felinar cu semn distinctiv în două sau chiar trei culori.

Cine nu înțelegea bine cifrele, înțelegea culorile. Au mai circulat asemenea vagoane până la începutul anilor ’40.

Traseu

Linia s-a tot prelungit până la Mătăsari, apoi la Agricultori, pentru a ajunge în final la bariera Pantelimon.

Chiar și astăzi, linia tramvaiului 14, cu unele excepții, respectă o parte din traseul inițial: pleca de la Uzina Electrică, mergea pe Splaiul Independenţei, trecea Dâmboviţa pe Podul Domniţa Maria, traversa Bulevardul Regina Elisabeta via Splaiul Gării Centrale şi îşi continuă drumul pe bulevardele Academiei, Carol I şi Pache Protopopescu.

Rețeaua s-a dezvoltat rapid în anii 1900-1935, traseele și distanțele dintre stații permițându-le călătorilor să se deplaseze în orice punct al orașului.

Primul tramvai modern, românesc

Primul tramvai modern, românesc 100%, a ieșit pe porțile fabricii URAC din apropierea Spitalului Colentina în 2009, la un secol de la înființarea societății.

În epocă, au existat voci vehemente împotriva introducerii tramvaielor electrice iar argumentele lor erau că România era o ţară eminamente agrară.

Caii care trăgeau vagoanele de tramvai aveau nevoie de fân, paie, ovăz etc, adică tot ce produce agricultura.

De prezenţa cailor depind o serie de oameni şi meşteşuguri care riscau să dispară.

Dispariţia cailor însemna dispariţia hamurilor, potcoavelor, biciurilor s.a.m.d. Se invoca şi faptul că veterinarii Bucureştiului erau loviţi de această măsură.