Funcționarul Petrescu, primul român care a survolat Bucureștii în balon depune mărturie

 

În luna septembrie 1873, la rubrica „Fapte diverse” a ziarului „Pressa”, apare o descriere a ascensiunii a unui român, Ioan Petrescu, funcţionar la Primăria Bucureștilor, cu balonul cu aer cald al francezului Henri Beudet, care dădea în București, la grădina „Puțul cu apă rece”, reprezentații de zbor.

FAPTE DIVERSE: D. Ioan Petrescu, funcţionar la Primărie, ne roagă a da publicităţii descrierea de mai jos despre ascensiunea sa în balonul d-lui Beudet, imflat cu aer cald, şi înălţat mai săptămânile trecute:

Până astăzi un Român nu a întreprins un atare voiagiu.

Mulţi au auzit de voiagiul meu şi pentru a le satisface o curiositate, cred că nu sunt rău venite oarecare detalie; – afară de aceasta din descripţiunea ce voi face se va vedea mai clar ce merit au ascensiunile pe trapez ale renumitului aeronaut d. Henri Beudet.

Încă de la prima ascensiune a d-sale am ambiţionat şi eu a ‘l imita.

Am comunicat ideia mea unora din amici: unii mă îndemnau, alţii din contra mă disuadau.

Am observat singur apoi dacă e ceva care să’mi inspire temere şi negăsind de cât o plăcere a face un astfel de voiagiu, mă decisei a mă sui, şi obţinui cu uşurinţă de la d. Beudet favoarea de a ‘l înocui în ziua menţionată.

În acea zi un numeros public umplea grădina; anunţurile date în oraş că un Român se va sui, avuseseră cum am observat, un efect poate neașteptat.

Pe la 6 3/4 începu preparaţiunea călătoriei.

Beudet cu oamenii săi umflă balonul, şi după cererea mea îi dădu o forţă mai mare decât cea ordinară.

A insistat mult să mă însoţească în această călătorie, dar am refusat cu totul.

Balonul e bine umflat, timpul merge spre seară, lumea se îndeasă din ce în ce impacientă; în fine mi se adresează din toate părţile diverse cuvinte, şi după vorbele << lachez-tout » ale d-lui Beudet, n ‘a trebuit de cât câteva secunde ca să mă văd deja separat de aceia în mijlocul cărora mă aflam.

Impresiunile de cari am fost sus sceptibil în aste secunde nu le pot descrie, ori timpul a fost prea scurt spre a simţi ceva, sau că emoţiunea m ‘a făcut pentru un moment a nu face alt decât a mă ţine bine în coşul meu.

Balonul se suia continuu cu o vitesă simţită. Întreaga călătorie am făcut-o stând în picioare.

Cu cât mergeam mai sus, cu atât regiunile atmosferice prezentau ceva de plăcut.

Eram însă în încurcătură. vreau să privesc odată în toate părţile, jos aveam de privit lumea, între care familia mea, în laturi Bucurescii spre a le admira aspectul la o bună înălţime.

Dacă clătinările coşului ar fi fost mai puţin simţite, cineva ar fi putut observa mai liniştit: complimentele vizitatorilor s ‘ar fi făcut după regulile de etichetă de rigoare; buchetele de flori şi porumbeii; s ‘ar fi aruncat la un moment mai favorabil.

Care îmi fu însă impresiunea când mă văzui de o dată izolat cu totul de lume ?