Dovadă că nu întâmplător în prima zi de Crăciun în anul 1100, creștinii au decis să încoroneze primul conducător al Regatului Ierusalimului, în persoana lui Balduin I, duce de Boulogne.
Conform history.info, Conciliul de la Clermont a decis în 1095 să susțină inițativa Papei Urban al II-lea de a lansa o cruciadă în sprijinul Imperiului Bizantin, amenințat de o invazie a turcilor selgiucizi.
În scurt timp, intervenția militară s-a transformat într-o cruciadă de cucerire a Țării Sfinte. Cucerirea Ierusalimului în 1099 din mâinile musulmanilor a dus la crearea Regatului Ierusalimului.
Printre cei mai importanți lideri ai cruciadei au fost conții de Boulogne, denumiți după orașul aflat la sud de Calais (Franța).
Primul conducător al regatului
Godfrey de Bouillon a fost desemnat primul conducător al regatului însă el a refuzat titlul, invocând faptul că niciun om nu ar trebui încoronat în locul în care Iisus Hristos a purtat coroana de spini. El a preferat să devină ”Protectorul Țării Sfinte”.
După moartea sa din 1100, fratele său mai mic, Balduin I, a devenit primul rege al Ierusalimului, fiind încoronat chiar de ziua de Crăciun. De teama ortodocșilor bizantini și sirieni, Papalitatea catolică a refuzat să îl încoroneze la Ierusalim, ceremonia având loc în orașul natal al lui Iisus Hristos, Betleem (Bethlehem).
Mandatul său a reprezentat o epocă glorioasă în istoria regatului. El a cucerit orașele Acra (1104), Beirut (1110) și Sidon (1111), extinzând suzeranitatea și asupra Comitatului de Edessa, Principatului Antiohiei și reușind să respingă asalturile musulme în bătăliile de la Ramala, Damasc și Mosul.
A repopulat Ierusalimul cu creștini franci, favorizând comerțul maritim cu orașele-porturi Pisa, Genova și Veneția. La sfârșitul secolului al XII-lea aproape o treime din populația regatului era de origine francă.
A murit în 1118 fără să fi avut urmași, iar locul lui pe tron a fost luat de vărul sau Balduin Le Bourg, devenit Balduin al II-lea. De-a lungul celor două secole de existență, Regatul Ierusalimului a schimbat șase regi (trei din dinastia Balduin), dar și capitala de cinci ori.
În 1187, ea s-a mutat la Tyr, după înfrângerea armatei regatului în bătălia de la Hattin. Regele Guy a fost luat prizonier și dus la Damasc. Saladin a recâștigat tot regatul mai puțin portul Tyr. Astfel a dispărut primul regat al Ierusalimului.
Doi ani mai târziu a urmat a treia cruciadă de recucerire a Ierusalimului. În 1191 au reușit să cucerească orașul Acra unde au stabilit noua capitală a regatului.
Au trecut aproape 40 de ani până când Ierusalimul a ajuns din nou în mâinile creștinilor, capitala fiind mutată din nou în orașul sfânt în 1229. Doar pentru 15 ani, fiindcă în 1244, regatul se muta definitiv la Acra. În 1244, Ierusalimul a fost devastat aproape în totalitate de sultanii Ayyubizi.
Regatul cu capitala la Acra avea să reziste mai puțin de jumătate de secol, în 1291, mamelucii prin cucerirea cetății au pus capăt existenței Regatului Ierusalimului.
Au fost alungați toți francii din regat, iar Ayyubizii s-au dovedit mult mai puțin îngăduitori decât oastea lui Saladin, populația creștină fiind masacrată sau transformată în sclavi.
Din ultima ediție ...
