Primul președinte al Sfatului Țării și al Republicii Democratice Moldoveneşti moare pe 18 noiembrie

 

La 21 noiembrie/4 decembrie 1917, la Chişinău, s-a desfăşurat prima şedinţă a Sfatului Ţării, format din 150 de deputaţi aleşi, prilej cu care a fost ales în unanimitate preşedinte al acestui organ reprezentativ (21 nov. 1917 - 27 martie 1918).

Sfatul Ţării a adoptat, la 2/15 decembrie 1917, Declaraţia prin care era proclamată Republica Democratică Moldovenească. Consiliul Directorilor Generali reprezenta puterea executivă, iar preşedinte desemnat a fost Pantelimon Erhan.

Ion Inculeţ a fost ales preşedinte al Republicii Democratice Moldoveneşti (2 dec. 1917 – 27 mart. 1918).

După votarea unirii cu România, la 27 martie 1918, Ion Inculeţ deţine mai multe portofolii în guvernul României: ministru al Basarabiei (9 apr. 1918-14. febr. 1919; 27 sept.-12 dec. 1919; 13 mart. – 2 mai 1920; 19 ian. 1922 – 30 mart. 1926), al Sănătăţii (6 iun. 1926 – 16 nov. 1928) şi al Internelor (14 nov. 1933 – aug. 1936); vicepreşedinte al Consiliului de Miniştri şi ministru de Stat (aug.1936 – nov. 1937), ministru al Comunicaţiilor (nov. – 28 dec. 1937.

După ruperea Basarabiei de România, în urma ultimatumului URSS din 1940, Ion Inculeţ a fost chemat din nou în guvern, pentru o scurtă perioadă de timp, ca ministru secretar de stat (28 iunie – 4 iulie 1940).

A fost senator şi deputat din 1919, activitatea politică a desfăşurat-o în cadrul Partidului Ţărănesc din Basarabia (al cărui preşedinte a fost în perioada 1921-1923) şi apoi, din 1923, în cadrul Partidului Naţional Liberal.

Ion Inculeţ s-a născut la 5 aprilie 1884, la Rezeni, judeţul Lăpuşna, Basarabia.

A absolvit Şcoala teologică din Chişinău (1894-1899) şi ulterior Seminarul teologic din acelaşi oraş (1899-1905).

A urmat, în 1905, cursurile universităţii din Dorpat (astăzi Tartu în Estonia), însă a fost nevoit să abandoneze cursurile ca urmare a izbucnirii revoluţiei în Rusia şi a colaborat în perioada 1906-1907 la primul ziar românesc din Chişinău – „Basarabia”.

Pasionat de ştiinţele exacte, a absolvit Facultatea de Ştiinţe Fizico-Matematice a Universităţii din Sankt Petersburg (1906-1911), iar ulterior a fost numit profesor la Şcoala reală Kuzmina din Sankt Petersburg (1912).

A fost profesor de matematică la Şcoala comercială Tutorskaia (1913) şi la Şcoala comercială de stat (1915).

A fost doctor conferenţiar pentru astronomie şi matematică la Universitatea din Petrograd.

În momentul declanşării revoluţiei ruse în martie 1917, Ion Inculeţ se afla la Petrograd, fiind ales membru al Sovietului deputaţilor muncitorilor şi ţăranilor.

Revenit la Chişinău, în august 1917, a fost numit ajutor de comisar gubernial al Basarabiei şi a făcut parte din Sovietul provincial al deputaţilor ţărani.

Pentru meritele sale culturale şi ştiinţifice a fost ales, la 10 octombrie 1918, membru al Academiei Române.

A publicat lucrările: Spaţiul şi timpul în noua lege ştiinţifică (1920), Ma premiere rencontre avec de Saint-Aulaire 1930 (1932) şi URSS (1932). A murit la Bucureşti, la 18 noiembrie 1940, iar la 7 iunie 1942 rămăşiţele sale pământeşti au fost mutate în biserica Sf. Ioan din Bârnova, judeţul Iaşi.

 

Sursa: Agerpres