Considerată una dintre cele mai bune balerine ale secolului al XX-lea, Maia Mihailovna Pliseţkaia a fost una din doar două balerine ale fostei Uniuni Sovietice consacrată cu titlul de „Prima ballerina assoluta”, după Galina Ulanova.
S-a născut la 20 noiembrie 1925, la Moscova, într-o familie de intelectuali.
Tatăl său, inginer, a fost executat în 1938, în timpul lui Stalin. Mama sa, actriţă de film, descendentă a familiei Messerer, care, cu o generaţie înainte, dăduse o celebră pereche de balerini, pe Asaf şi Sulamith Messerer (fraţii Maiei Pliseţkaia, Alexander şi Azari, au fost şi ei balerini), întrucât era soţia „unui duşman al poporului”, a fost trimisă, pentru mai mulţi ani, într-un lagăr din Kazahstan.
Maia Pliseţkaia a rămas în grija surorii mamei sale, balerina Sulamith Messerer.
În 1934, a intrat la Şcoala de balet a Teatrului Mare din Moscova, unde a studiat şase ani cu Elisaveta Gerdt şi un an cu Maria M. Leonteva.
La 11 ani, a debutat pe scena Bolşoi Teatr, în baletul „Frumoasa din pădurea adormită”.
În 1943, a absolvit Şcoala de Coregrafie din Moscova şi şi-a început cariera la Bolşoi Teatr, unde s-a impus imediat graţie talentului său unic şi a purităţii interpretării.
Şi-a creat propriul stil, caracterizat printr-o tehnică strălucită, eleganţă, perfecţiune a fiecărui gest, întotdeauna în armonie cu arta dramatică şi muzicalitatea.
În 1956, era deja considerată, la nivel internaţional, drept una dintre cele mai bune interprete sovietice de balet clasic şi modern.
În 1959, a interpretat roluri în afara graniţelor ţării într-un turneu al Teatrului Mare în SUA şi Canada.
După retragerea Galinei Ulanova, în 1960, datorită tehnicii ei strălucite, Maia Pliseţkaia a devenit „Prima ballerina assoluta” (primă balerină absolută) a Bolşoi Teatr.
În 1967, a întreprins primul turneu în Germania. În 1984, cu acordul autorităţilor sovietice, a condus baletul Operei din Roma, iar între 1987-1989, a condus Baletul Naţional din Spania (Madrid). A fost solistă la Balşoi până în 1989, când s-a retras.
A colaborat cu celebrii coregrafi Maurice Béjart, Roland Petit şi Jerome Robbins.
Maia Pliseţkaia a apărut într-o serie de producţii cinematografice, printre care: Lumea este tânără (1949), Marele concert şi Maeştri ai baletului rus (1953), Lacul lebedelor (1957), Hovanşcina (1960), Drumul spre Bolşoi-balet şi Căluţul cocoşat (1961), Anna Karenina (1968), Fantezie (1976).
În 1994, şi-a publicat memoriile în volumul autobiografic „Eu, Maia Pliseţkaia”.
În 1958, Maia Pliseţkaia s-a căsătorit cu compozitorul Rodion Şcedrin. Marea dansatoare a murit la 2 mai 2015, la vârsta de 89 de ani.
Sursa. Agerpres
