Prietenia dintre Augustus și poetul Horațiu. O relație de prețuire reciprocă
În opere precum satirele sau epodele, Horațiu e în cel mai bun caz rezervat față de Octavian. Atitudinea poetului față de noul conducător a evoluat în timp, în ultima carte a odelor, din 13 a. Chr., Horațiu elogiindu-l pe împărat în cinci din cele cincisprezece poeme, reușitele militare, instaurarea păcii, extinderea culturii romane, asigurarea siguranței sociale, toate acestea legându-se în mod nemijlocit de Augustus, cel pe care Horațiu l-a acoperit de omagii, mai ales în a doua parte a vieții, când a beneficiat de o condiție socială foarte bună, în schimbul căreia a scris mai multe lucrări la comandă imperială. În 17 a. Chr., când se împlineau 10 ani de la primirea titlului de Augustus de Octavian, Horațiu a avut misiunea de a compune un imn în cinstea împăratului, intonat în timpul fastuoaselor serbări de către 27 de băieți și de tot atâtea fete în cea de-a treia zi a jocurilor.
Deși inițial a jucat cartea greșită, harul literar se pare că l-a salvat pe Horațiu de la ruină. Poetul a reușit să acceadă în cercul consilierului lui Augustus, Mecena, iar mai apoi să devină parte a anturajului de prieteni ai principelui însuși. În biografia pe care i-a consacrat-o Suetoniu, ,,Viața lui Horațiu”, afecțiunea lui Augustus față de poet e dovedită prin mai multe gesturi sau prin citarea mai multor surse. Se pare că, într-o scrisoare către Mecena, Augustus l-ar fi înștiințat pe consilierul său că urmează să îi acorde poetului funcție de secretar pentru corespondența imperială privată:
,,Înainte, ajungeam să-mi scriu singur epistolele către prieteni: acum, foarte ocupat și bolnav, vreau să ți-l răpesc pe scumpul nostru Horațiu”. Omul politic roman prin excelență, Augustus l-a tratat pe Horațiu ca pe un om de o mare valoare, arătându-i în scrisorile pe care i le trimitea gradul de prețuire pe care îl avea față de el: ,,…dacă tu în mândria ta mi-ai disprețuit prietenia, n-o să te contra-disprețuiesc și eu pentru asta”. Biografia lui Suetoniu e ticsită cu astfel de declarații, Augustus permițându-și să facă inclusiv glume pe seara staturii poetului, scund și gras, prețuindu-i în același timp opera, pe care o considera ,,pentru veșnicie”.
