Politica succesorilor lui Burebista în războiul civil roman
Conflictul dintre succesorii lui Caesar a fost urmărit pare-se cu interes și de căpeteniile dacilor şi geţilor, care promit ajutor militar celor doi beligeranți. Cele câteva izvoare literare care vorbesc despre o oarecare implicare a geților și dacilor în războiului romano-roman sunt fragmentare și vagi. De pildă, poetul Vergiliu, spre exemplu, în Georgicele, spune că dacii adesea coboară de la Istru şi conspiră împotriva romanilor. Horațiu, în Satire, are câteva versuri: ”Oricine îmi iese în cale mă întreabă ce-ai mai auzit despre daci?”. Cassius Dio, în Istoria romană, ne relatează că dacii ar fi trimis o solie la Octavianus, dar n-au căpătat nimic din câte au cerut, motiv pentru care au trecut de partea lui Marcus Antonius, fără a-i fi nici acestuia de mare folos căci era foarte dezbinați.
Aceste trei surse putem trage concluzia că urmașii lui Burebista au acționat din rațiuni oportuniste în aceste război civil, schimbând tabără pentru a obține maximum de bunuri. E greu de crezut că politica dacilor şi geţilor i-ar fi îngrijorat prea tare pe romani, cum pare a sugera Horațiu, în condițiile în care puterea lor era în declin ca urmare a împărțirii stăpânirii lui Burebista.
Strabon spune cât se poate de clar că stăpânirea lui Burebista s-a împărțit inițial în 4, ulterior, adică pe vremea lui Augustus, în 5 părți
O listă a succesorilor lui Burebista există doar la Iordanes, dar nu știm dacă ea este completă. Majoritatea istoricilor cred că regii pomeniți de Iordanes sunt urmașii lui Burebista din zona de SV a Transilvaniei, care se bănuieşte a fi fost una dintre cele 4 părți care au rezultat din împărțirea moștenirii. Potrivit lui Iordanes, urmașul lui Burebista fost Deceneu, care a fost urmat de Comosicus, care a fost în acelaşi timp rege, mare preot şi judecător suprem, iar mai apoi de Coryllus care ar fi domnit timp de 40 de ani peste daci.
Pe lângă numele atestate de lista lui Iordanes, izvoarele mai amintesc câțiva regi daci şi geţi. Mai multe referiri se fac la regele Cotiso, care este consemnat de trei izvoare literare diferite: Suetonius, Horatius şi Florus. Cele trei izvoare par a face referire la trei momente diferite din domnia acestui rege.
