Preot-militar pe front în Primul Război Mondial, a participat la 54 de bătălii.
Deputat de Muscel între 1931-1932 şi profesor la Seminariile Câmpulung-Muscel, Curtea de Argeş şi Cernica-Ilfov, i-a avut printre elevi pe patriarhii Bisericii Ortodoxe Române Teoctist Arăpaşu şi Iustin Moisescu.
Pentru că şi-a ajutat nepotul să ajungă în munţi, în Gruparea de Rezistenţă Haiducii Muscelului, preotul Gheorghe Cotenescu a fost arestat, în anul 1949, şi anchetat dur, timp de 14 luni, la Piteşti unde se practica deja experimentul „Reeducare prin tortură”.
Printr-o minune, a reuşit să supravieţuiască şi să se întoarcă la familia sa, însă nu a scăpat de Miliţie şi Securitate toată viaţa, dosarul său fiind închis abia la şase luni după decesul survenit în februarie 1965.
Preotul Gheorghe Cotenescu şi tatăl său, de asemenea preot, au ctitorit patru biserici, două în judeţul Dâmboviţa – la Mînjina şi Izvoarele – şi două în judeţul Argeş – la Coteneşti şi Stoeneşti.
Iată ce scrie prof. Radu Petrescu-Muscel în revista Memoria, sub titlul „Preotul Gheorghe Cotenescu – Golgota și Învierea în temnițele comuniste”:
Printre preoții din fostul județ Muscel care au cunoscut Golgota și Învierea în temnițele comuniste se numără și preotul Gheorghe Cotenescu, arestat în martie 1949 pentru sprijinirea „bandei teroriste” din munții Muscelului, condusă de militarul de excepție care a fost colonelul Gh. Arsenescu din Câmpulung Muscel, secondat de frații Toma și Petre Arnăuțoiu din com. Nucșoara, jud. Argeș.
Torturat de faimosul căpitan Cârnu din cadrul Securității Pitești, preotul Gheorghe Cotenescu va fi condamnat în cadrul primului lot de musceleni în baza sentinței Tribunalului Militar nr. 478 din 11 mai 1950, cu martiraj de 14 luni la închisoarea militară din Pitești pe care o părăsește în iunie 1950 cu sănătatea șubrezită pentru totdeauna.
Oricât de mari ar fi fost suferințele prin care i-a fost dat să treacă sau la care a fost martor (de Sfântul Nicolae 1949, la Pitești începe infernala „Reeducare”, experiment coordonat de Securitate și executat de echipele studentului Țurcanu pe cobaii-deținuți politici), cel mai mult l-a durut pierderea statutului său moral în fața propriilor enoriași, alimentată din belșug de conducătorii vremelnici locali (prin abuz de putere, i se confiscă întreaga proprietate și e șantajat cu închisoarea dacă se mai opune înființării C.A.P. în com. Stoenești, fiind tot restul vieții sale în vizorul rețelei de informatori coordonate de Securitate pe plan local, conform dosarului de urmărire informativă pe care l-am consultat la CNSAS).
În cadrul primului lot de musceleni arestați, anchetați și condamnați au intrat următoarele persoane, în ordine alfabetică: Alexandrescu Alexandru, cpt. Andreescu Ion, învățătorul Arnăuțoiu Ion (Iancu – tatăl fraților Arnăuțoiu), Ardei Gheorghe, Banu Constantin, Bossie Gheorghe, Burtea Dumitru (fiul), Burtea Toma (tatăl), Catrinu Alexandru, Chirca Ion, Chiriță Gheorghe, Ciolan Gheorghe, cpt. Cojocaru Petre (cumnatul colonelului Arsenescu), Coman Gheorghe, Constantinescu Ion (viitorul scriitor Constantinescu-Mărăcineanu), preotul Cotenescu Gheorghe (bunicul meu, arestat la vârsta de 63 de ani),Dumitrescu Ioan, Dumitrescu Ion (zis Lăzoiu), col. Duțeanu Gheorghe, Enescu Niculae (fost deputat liberal, ales în noiembrie 1946, care în mod miraculos va supraviețui și va fi ales deputat după 1990), Georgescu Mihai, Greculescu Constantin, Greculescu Ion, plut. maj. Gulie Niculae, Hachentzellner Gheorghe, plut. Ivan Alexandru, Marinescu-Geagu Traian (nepotul preotului Cotenescu Gheorghe și unchiul meu, rănit în luptă, arestat și executat mișelește pe 4 februarie 1950 la marginea comunei natale Izvoarele din jud. Dâmbovița, în urma unei așa-zise tentative de evadare de sub escortă), Milea Benone (infiltrat de Securitate printre partizanii din munți și inclus în lot pentru a nu se afla rolul său real), plut. maj. Miron Gheorghe, preotul Mușatescu Iosif (zis Vică – fratele scriitorului Tudor Mușatescu), Nițu Niculae, Pimen Bărbieru
(la naștere Pavel, fostul elev al bunicului meu la Seminarul din Câmpulung Muscel, viitorul stareț al Schitului Cetățuia – Negru Vodă), Popescu Decebal, Predescu Gheorghe, Predoiu Longhin, Purnichescu Gheorghe, Purnichescu Ion, Purnichi Ioan, Rosetti Radu, Roșca Ion (zis Aurică), Săndescu Vasile, Suicescu Victor și Uleia Dumitru.
Mărturia lui Ion Constantinescu Mărăcineanu
Scriitorul Ion Constantinescu Mărăcineanu, colegul său de temniță, descrie în imagini șocante infernul prin care au trecut cu toții, având cuvinte de prețuire pentru comportamentul demn pe care l-a avut atunci bunicul meu, alături de covârșitoare majoritate a deținuților.
Prezint în continuare pasaje semnificative din romanul-fluviu Cuibul cu bibelouri (volumul 3 – „Coborârea în infern”).
Colonelul Arsenescu către Vlad Cristian (pseudonimul autorului – precizare R.P.): „…Traian Geagu a făcut o prostie mai mare ca el, care ne costă scump pe toți. A căzut în plasă și nemernicul a spus totul la anchetă. Deja au început ridicările în județ. N-a stat cu noi pe Muntele Roșu decât o lună.
Mi-l dăduse în primire unchiul lui, părintele Ghiță Cotenescu. Nu-l bănuiam așa de slobod de gură.
Ticălosul a mărturisit cu lux de amănunte și înflorituri toată aventura lui. N-a neglijat să pomenească perioada petrecută cu noi în munte.
I-a pomenit pe toți prietenii noștri din munte. Mare parte au fost arestați. Nici pe unchi-său, bătrânul preot, nu l-a uitat.” (pag. 40-41).
„… Venerabilul preot de la Stoenești, Gheorghe Cotenescu, fost deputat, se apropie de noul venit, Vlad Cristian, îl strânse la piept ca pe feciorul lui și cu lacrimi în ochi îi grăi:
– Cu ce-ai greșit de te-au adus ticăloșii ăștia în asemenea hal? Ce durere trebuie să fie pe taica Mihail (tatăl autorului cărții, preot pe care bunicul meu îl cunoștea bine).
– Cu ce-au greșit toți românii adevărați, taicule. Noi am făurit istoria numai cu vărsare de sânge și lacrimi. De două milenii călcăm pe drumul Golgotei.
Preotul încărunțit (avea 63 de ani în momentul arestării și trăise grozăvia exproprierii soacrei sale, Paraschiva Răuțoiu, scoasă din casă în cămașă de noapte pe 2 martie 1949 – precizare R.P.) și cu obrajii pământii, scoase din buzunar o batistă.
Își șterse lacrimile, întorcând semnificativ privirea către nepotul său,Traian, tolănit într-un pat lângă ușă.
– Nu le plac ochii mei, dragă domnule Cristian. Un bătrân de șaptezeci de ani (vârsta corectă era de 63 de ani în 1949, eroarea aparține autorului – precizare R.P.) n-are ce căuta între aceste ziduri.
A trecut pe la mine amărâtul ăsta de nepot și netot cum este, drept mulțumire, i-a declarat lui Cârnu că l-am ospătat într-o seară. Uite așa am devenit complice cu el fără să știu nimic din faptele lui.
– Un gest necugetat, taicule. Nu știu cum va spăla obrazul. Datorită declarațiilor lui aproape toți de pe Muntele Roșu sunt arestați. Îl văd și pe părintele Mușatescu, cucernicia sa cu ce este acuzat?
– A vândut colonelului (Arsenescu – precizare R.P.) câteva banițe cu mălai pentru păsările lui de la fermă. Îl acuză că mălaiul a ajuns la fugari în munte”. (pag. 71-72).
„22 septembrie 1949 (spre închisoarea militară din str. Uranus, la București).
Căpitanul Cârnu, șeful escortei, echipat într-o uniformă de paradă, le explică:
– Veți merge la proces. Să nu dea mama dracului să mă faceți de rușine.
– Cum o să vă facem, domnule căpitan, îi replică preotul Cotenescu. Cu mâna pe cruce vom spune numai adevărul, chiar dacă judecătorii vor fi din neamul lui Pillat. Vom arăta semnele adevărului care nu s-au vindecat încă, să nu le uităm.
– Popo, să taci din gură. Nu uita că tot aici te vei întoarce dacă nu vei recunoaște ce-ai semnat.
