Alecsandri dobândise o experiență diplomatică de excepție, fiind în mai multe rânduri ministru de externe între anii 1859-1860, în guvernele Moldovei şi Ţării Româneşti.
Cea mai consistentă etapă a activității sale ca diplomat s-a desfășurat în primul an al domniei lui Cuza, fiind legată de demersurile de convingere a Marilor Puteri de a recunoaște Unirea Principatelor Române din 1859.
Astfel, o destinație hotărâtoare pentru activitatea sa literară, dar și cea diplomatică, a fost Franța, cu care România sărbătorește anul acesta 140 de ani de relații diplomatice, citim AICI.
Înainte de ultima sa misiune diplomatică, tot în Franța, la Montpellier, Alecsandri primise în 1878 premiul Gintei Latine, pentru poezia „Cântecul gintei latine”, purtând în mod semnificativ cunoscutul motto: „Apa curge, pietrele rămân”.
Latina gintă e regină
Între-ale lumii ginte mari;
Ea poartă-n frunte-o stea divină
Lucind prin timpii seculari.
Menirea ei tot înainte
Măreţ îndreaptă paşii săi.
Ea merge-n capul altor ginte
Vărsând lumină-n urma ei.
Latina gintă e vergină,
Cu farmec dulce, răpitor;
Străinu-n cale-i se înclină
Şi pe genunchi cade cu dor.
Frumoasă, vie, zâmbitoare,
Sub cer senin, în aer cald,
Ea se mirează-n splendid soare,
Se scaldă-n mare de smarald.
Latina gintă are parte
De-ale pământului comori
Şi mult voios ea le împarte
Cu celelalte-a ei surori.
Dar e teribilă-n mânie
Când braţul ei liberator
Loveşte-n cruda tiranie
Şi luptă pentru-al său onor.
În ziua cea de judecată,
Când faţă-n cer cu Domnul sfânt
Latina gintă-a fi-ntrebată
Ce a făcut pe-acest pământ?
Ea va răspunde sus şi tare:
„O! Doamne,-n lume cât am stat,
În ochii săi plini de-admirare
Pe tine te-am reprezentat!
Puțini mai știu astăzi de concursul organizat în orașul Montpellier de către Societatea pentru studiul limbilor romanice.
Având ca tema „cântecul latinității”, organizatorii au invitat reprezentanți ai tuturor limbilor și dialectelor de origine latină.
La concurs s-au înscris trei români: Vasile Alecsandri, Romulus Scriban și un poet anonim din Târgu-Mureș.
Mult mai numeroși au fost participanții din spațiul italian, francez, spaniol, portughez și chiar sud-american.
Poate și din considerație pentru independența recentă a românilor, în juriu a fost cooptat și românul Mihai Obedeanu, alături de poeții francezi Frédéric Mistral, care avea să primească în 1904 Premiul Nobel pentru Literatură, și Charles de Tortolon, precum și filologii Alfred de Quintana și Graziado Ascoli.
