După o muncă de aproape zece ani, ultimele zile ale lunii august 1933, pe aerodromul de la Bourget, au fost consacrate încercărilor prototipului Dewoitin — tip 332 — trimotor.
Echipat cu trei motoare Hispano-Suiza de 550 H. P. sau cu o forţă de 1650 H. P. realiza o viteză de 300 km. pe oră.
Greutatea totală de 9150 kgr. cu un echipaj de 4 oam eni (2 piloţi, 1 m ecanic, 1 radio-telegrafist) 8 locuri pentru pasageri şi cabina capabilă să înmagazineze 400 kgr. bagaj.
Aparatul era prevăzut cu rezervoare în care încăpeau 2000 kgr. Com bustibil.
Câteva zile mai târziu, la 12 septem brie — ministrul Aerului Pierre Cot, părăseşte Parisul cu destinaţia Moscova la bordul avionului Emeraude, ducând pe aripile lui cele mai de seamă personalităţi din aviaţia franceză.
Raidul se efectuează în perfecte condiţii, stârnind admiraţia specialiştilor sovietici.
Era primul avion francez care străbătea aerul sovietic.
Pilotat de Guerrero şi Launay, trimotorul Emeraude a dat din nou probă calităţilor sale pe distanţa Paris-Dakar-Paris, străbătând drumul în 25 ore, cu zece persoane la bord.
În ziua de 10 noiembrie, decolează de la Bourget, la ora 8 dimineaţa. Fotoliile cabinei erau ocupate de trei mecanici. Inspectorul general al Companiei „Air-France”, în plus se mai luase şi o încărcătură de 400 kgr. scrisori.
La ora 18, după zece ore de zbor, Emeraude, face o escală de cincizeci minute la M arsilia, apoi aterizează la Casablanca, după ce parcursese 2250 km.
După o oră şi jumătate de repaus, drumul este reluat cu destinaţia Adagir şi St. Louis, unde aparatul se reaprovizionează.
În dimineaţa zilei de 11 noiembrie, ora 9 aterizează la Dakar, realizând legătura Paris-D akar, în 25 ore şi 45 de minute.
Echipajul cât şi pasagerii erau încântaţi de acest voiaj şi, după o zi de repaus, îşi luară zborul spre Paris; în ziua de 13 XI, ora 16 aterizează la Paris, în plin entuziasm, după ce înfruntase cu eroism furtunile şi timpul rău întâlnit pe coasta Spaniei.
Între timp inaugurează cea mai rapidă legătură între Paris și Londra.
După puţină odihnă, pleacă din nou la drum îndreptându-se spre Saigon, unde ajunge în perfecte condiţiuni.
La înapoiere aduceaa spre patria sa pe guvernatorul Indochinei franceze. Emeraude se înapoia pe ultimul drum, pe drumul morţii… venea să moară pe pământul pe care se născuse.
Trecuse peste mări şi ţări, înfruntase căldurile tropicale ale Indiei şi Saharei, înfruntase furtunile oceanului şi pe toate le învinsese cu acelaşi eroism demn de numele său.
O vreme rea îl întâmpină pe pământul Franţei… parcă natura era supărată de atâta eleganţă şi temeritate…
Între natură şi fiinţa maşină, creaţie a geniului omenesc, lupta se da pe viaţă şi pe moarte… copleşit de forţă el se prăbuşeşte spre pământ, aducând drept sacrificiu zece vieţi…
Omul şi oţelul s-au în frăţit în aceeaşi flacără mistuitoare…
Sursa: Oprea G. Petre, „Prăbușirea avionului Emeraude”, revista Realitatea Ilustrată din din 7 februarie 1934
