Rămăsițele lui au fost mai târziu strămutate la Bursa, în afară, bineînțeles, de cap care a fost expus la Stambul după obiceiul otoman și apoi aruncat.
Iată prin ce împrejurări acest grec din arhipeleag, Domn român, și-a găsit mormântul într-un oraș din Asia Mică.
După Eterie, un mare număr de greci, scăpați din măcelul din Fanar, au fost exilați din Constantinopol. Fostul caimacam al Munteniei, Costachi Negri, și el victimă a sălbăticiei turcilor, lăsase o văduvă, Domnița Eufrosina, fata lui Mavrogheni Vodă, care a fost surghiunită la Brusa.
De acolo și-a trimis vechilul în Bulgaria pentru aducerea rămășițelor voievodului ucis cu 32 de ani înainte.
Mărioara, după soț
Osemintele au fost îngropate în Biserica Sfinților Apostoli. Soția lui Mavrogheni Vodă, Doamna Mărioara, născută Scanavi, a mers și ea după oasele soțului, însoțită de fiică, la Brusa.
Mărioara a murit la 14 martie 1829 și a fost înmormântată alături de oasele bărbatului ei.
La Biserica Sfinților Apostoli se găseau în ajunul primului război Mondial un număr însemnat de odoare dăruite de membrii familiei Mavorgheni, între ele și un epitaf de catifea roșie brodată cu fir de aur purtând o inscripție grecească întru pomenirea voievodului.
Mai erau artofoare, sfeșnice de argint, o cruce cu candele aurite, icoane îmbrăcate, precum și două procovețe brodate, unul cu vulturul bizantin, iar celălalt cu stema Principatelor.
Excentricul
Nicolae Mavrogheni a domnit de la 6 aprilie 1786 până la 30 septembrie 1790.
Originar din insula Paros, Mavrogheni a ajuns domn cu ajutorul lui Gazi Hasan Pașa, comandantul flotei otomane al cărei dragoman era.
Numirea acestui „galiongiu“ (galion = corabie mare, galeră) n-a fost deloc bine văzută nici de boieri, nici de norod, și de aici un șir întreg de pamflete, piese de teatru sau versuri menite a ridiculiza politica și măsurile acestuia. a fost decapitat din ordinul lui Hassan Pașa pentru insubordonarea față de Imperiul Otoman.
A rămas în istoria Bucureștiului printr-o excentricitate a sa, poleind coarnele cerbilor de la trăsură cu aur. De asemenea la capătul Podului Mogoșoaiei (lângă Muzeul Țăranului Român) a construit o biserică.
Este de asemenea unul dintre cei care a constribuit la dezvoltarea (modestă și primitivă totuși și doar pentru câțiva boieri ai vremii) alimentării cu apă printr-un sistem de conducte.
Sursa: C.J. Karadja, Mormîntul lui Mavrogheni-Vodă la Brusa
