Evenimentul Istoric > Exclusiv online > Povestea singurei deturnări reuşite de avion din România
Exclusiv online

Povestea singurei deturnări reuşite de avion din România

Nu e film de acţiune, ci s-a întâmplat pe Aeroportul din Oradea la 27 mai 1971, când şase bihoreni au deturnat cursa de Bucureşti. A fost singura deturnare reuşită de avion din istoria aviației civile din perioada comunistă.

România a fost prima țară din blocul comunist și una dintre primele trei din lume, alături de Statele Unite și Regatul Unit al Marii Britanii, care a înființat o unitate specială de intervenție antiteroristă la bordul aeronavelor: Grupul Operativ „Șoimul” din cadrul Direcției a II-a a Consiliului Securității Statului.

La 5 mai 1971, conducerea Direcția a II-a a Consiliul Securității Statului trimitea spre aprobare și punere în aplicare Planul privind măsurile care se vor lua în acțiunea „Șoimul”, „prevenirea deturnărilor de avioane, precum și asigurarea securității aeroporturilor și aeronavelor aflate la sol”, scrie intelligence.sri.ro.

Fatalitate…

Doar că numai trei săptămâni după aceea, la 27 mai 1971, șase bărbați au intrat pe aeroportul din Oradea, au atacat avionul Tarom de tip Iliuşin Il-14 și au luat ostatici echipajul și cei 16 pasageri ai cursei interne Băneasa – Oradea – Băneasa, forțând decolarea.

Cei șase aveau vârste cuprinse între 19 şi 29 de ani, fiind conduși de Adalbert Moka, de profesie mecanic: Robert Vámos, Sándor Miheller, János Weizer și frații János și Jozsef Papp. Atacatorii aveau asupra lor două arme de vânătoare, un pistol Makarov și cuțite, după cum a povestit, după mulți ani, Adalbert Moka jurnaliștilor români, notează intelligence.sri.ro.

Plănuită luni la rând

„Am plănuit lovitura luni de zile. O armă am luat-o în aceeaşi dimineaţă, fără ca el să ştie, de la tatăl meu, care era vânător. Pentru o alta, am intrat pe ascuns în casa unui cunoscut. Ca să le putem transporta mai uşor le-am tăiat patul şi le-am retezat ţeava. Mai aveam cu noi un pistol Makarov şi cuţite”, a declarat Adalbert Moka pentru bihoreanul.ro.

Mecanic de profesie, Bela a încercat de mai multe ori să fugă din ţară, sătul de comunism.

La 32 de ani, şansa i-a surâs.

Împreună cu cinci prieteni, Robert Vamos, Alexandru Miheller, Ianos Weizer şi fraţii Papp Ioan şi Iosif, toţi între 19 şi 29 de ani, a atacat cursa de Bucureşti, deturnând-o spre Viena, unde a cerut azil politic…

Focuri de armă în aer

Povestea deturnării a fost redată în memoriile sale și de fosta directoare a aeroportului, Maria Duma, ofițer de Securitate și director de investiții la aeroportul din Oradea în anii ’70: „Adalbert Moka a tras câteva focuri în aer, iar oamenii au început să strige speriaţi: <<Teroriştii! Teroriştii!>>”.

Paznicul de lângă avion nu a mai avut când să scoată pistolul din teacă. A fost dezarmat imediat.

Toată acțiunea a durat trei minute, cei responsabili de paza avionului și a aeroportului – potrivit documentelor de arhivă, maiorul de Securitate Nicolae Olteanu, plutonierul de miliție Olar D. Vasile și paznicul civil Petru Hodişan – fiind luați prin surprindere, după cum povestește și Erika Faber în volumul „Aripi frânte. Povestea singurei deturnări de avion reuşite din România”.

Cartea

După 33 de ani, Moka Adalbert, şeful grupului de fugari, a dezvăluit teribila aventură, într-o carte lansată la Marghita.

Romanul „Aripi frânte. Povestea singurei deturnări de avion reuşite din România” a fost scris de o localnică, Erika Faber, care a lucrat peste trei ani la această poveste.

Cartea prezintă, în amănunt, povestea lui Moka Adalbert şi dezvăluie multe aspecte necunoscute până acum marelui public… Cititorul interesat poate afla acum istoria actului de la acea vreme, pregătirea şi desfăşurarea acţiunii spectaculoase de tip comando, prin care a fost capturat un avion, pe aeroportul din Oradea şi deturnat spre Viena, urmărind destinul iniţiatorului planului de atac. 

Viena

După deturnare și un zbor cu peripeții, avionul a aterizat la Viena, unde cei şase au cerut azil politic. Au primit, în schimb, condamnări pentru deturnarea avionului.

Adalbert Moka a executat pedeapsa în Austria, apoi trecând ilegal frontiera în fosta Iugoslavie, pentru a se întâlni cu soția, a fost prins și predat autorităților române.

Lui Moka Adalbert nu i-a fost scris să rămână în Occident. După 3 ani de puşcărie în Austria, a primit azil politic.

S-a bucurat de libertate doar un an şi jumătate, perioadă în care a lucrat într-o fabrică. Dorul de soţia sa l-a făcut să intre fraudulos în Iugoslavia. Voia să-şi dea întâlnire cu Irina.

Prins şi predat

Deşi a reuşit să intre în ţară, a fost prins de grăniceri şi predat autorităţilor române.

Din 23 de ani de închisoare a executat 12, în cele mai grele puşcării. Povestea aventurilor sale a apărut în presă şi a făcut subiectul cărţii „Aripi frânte”, scrisă de Erika Faber, scrie bihoreanul.ro.

A fost condamnat la 57 de ani de închisoare, pentru mai multe delicte: deturnarea avionului, furt și uz de armă, răpire şi trecere frauduloasă a frontierei.

După 12 ani de temniță grea, Adalbert Moka a fost grațiat, trăind la Marghita, în județul Bihor.

În același timp, conducerea Inspectoratului Judeţean de Securitate Bihor, a Inspectoratului Judeţean de Miliţie Bihor, comandantul aeroportului Oradea, dispecerul la sol şi personalul navigant al avionului au fost cercetați disciplinar sau penal și pedepsiți.

În contextul general al plecãrilor în occident, acţiunea de la Oradea nu era socotitã întâmplãtoare. Localitatea de origine a grupului avea mai mulţi cetãţeni emigraţi în America de Nord, unii întorcându-se periodic acasã la rudele lor şi fãcând, în acelaşi timp, comerţ cu produse aduse din strãinãtate.

Între aceştia, fratele lui János Weizer, unul dintre fugarii de pe aeroport.

Evadări aeriene din România comunistă

Evadări sau tentative de evadare din România comunistă au existat cu sutele de mii, pe toate căile, inclusiv cea aeriană. Radio România Actualităţi enumeră câteva dintre acestea din urmă.

15 octombrie 1948 . Turnu-Măgurele. Aparatul utilitar Po-2 (sovietic) este deturnat de patru tineri cu scopul de a fugi în Turcia. Erorile şi frica au făcut ca grupul să fie capturat de patrulele bulgare după o aterizare forţată. Predaţi organelor statului român, la reconstituire, aceştia au fost împuşcaţi fără judecată.

13 martie 1952, locotenentul-major av. Dumitru Piţurcă, veteran al celui de-al Doilea Război Mondial. Pilota un avion Heinkel 111 al Regimentului 17 Bombardament (Braşov). La bord erau şase oameni, inclusiv ofiţerul politic al unităţii. După un zbor nu foarte lung, bombardierul a aterizat în Iugoslavia.

Iulie 1952. Două avioane de vânătoare Messerschmitt 109, decolate de la Roşiorii de Vede şi avându-i la manşă pe căpitanul Gheorghe Gheorghiu şi pe locotenentul Constantin Boreş, au traversat Dunărea şi au fugit în Iugoslavia, unde au cerut azil politic.

1953. Mihai Diaconu a dezertat, cu un avion cu reacţie de tipul Iak-23, fabricat în Uniunea Sovietică şi importat de români în 1951. Plecase de pe aerodromul Caransebeş, unde era dislocat Regimentul 135 Aviaţie Vânătoare.

19 mai 1978. Doi mecanici ai companiei Tarom s-au hotărât să fugă din România furând un avion din hangarul Aeroportului Baneasa. Cei doi au reuşit să scape, ajungând la Viena cu un avion sanitar de tip BN-2.

3 iulie 1980. Avion utilitar AN-2. Pilotul Aurel Popescu evadează cu 20 de persoane la bord. Jumătate din pasagerii au fost copii. Reuşeşte să ajungă în Austria, aterizând pe câmp.

O formă de refuz

Scăderea nivelului de trai, îngrădirea libertăţilor, în special cea de mișcare, izolarea internaţională a ţării, urmărirea sistematică şi înspăimântarea populaţiei, turnătoria generalizată,politica de stat haotică şi abuzurile care erau comise la adresa populaţiei, lichidarea, întemniţarea şi umilirea chiaburilor şi a intelectualilor, naţionalizarea întreprinderilor industriale, bancare, de asigurări, miniere şi de transporturi,colectivizarea agriculturii, cu consecinţe tragice în cele mai multe dintre situaţii, transformarea proprietarilor de locuinţe în chiriaşii propriilor case etc, au afectat grav starea de spirit a populaţiei în anii comunismului, aducând în pragul disperării oameni din cele mai diverse categorii.

Încă din primii ani ai instalării comunismului în România, una dintre formele de refuz la adresa regimului a reprezentat-o părăsirea teritoriului țării pe căi ilegale şi solicitarea de azil în state occidentale.

Fuga din ţară era un act de risc maxim, căci aceia care se încumetau la acest lucru nu îşi riscau doar libertatea, ci şi viaţa.

România a fost martora unui adevărat val migraţionist între 1948 şi 1989, cu un accent pe ultimii ani ai regimului Nicolae Ceauşescu, în special 1985-1989.

CREDIT FOTO: intelligence.sri.ro

Registration

Aici iti poti reseta parola