Povestea lui Richard Glucks, administratorul de la Auschwitz și al altor 15 lagăre de exterminare

 

Când vine vorba despre criminali naziști în masă, oamenii de obicei se gândesc la Adolf Hitler, Heinrich Himmler, Reinhard Heydrich sau Adolf Eichmann. Funcționarii aparent mărunți, dar cu un rol extrem de important, au fost aproape uitați.

Conform Tagesspiegel, unul dintre aceștia este Richard Glücks. În perioada 1939-1945, Glücks era administratorul mai multor lagăre de exterminare, printre care și Auschwitz.

Ascensiune fulminantă

El s-a născut la 22 aprilie 1889 în Odekirchen, în apropriere de Monchengladbach.

Nu și-a finalizat studiile, dar a ajuns comerciant și a emigrat în Anglia, apoi în Argentina. Izbucnirea Primului Război Mondial l-a prins la Buenos Aires.

Și-a dorit foarte mult să joace un rol activ. A folosit un pașaport fals al unui cetățean elvețian și a ajuns cu un vas norvegian în Germania.

În armata germană a luptat pe frontul de vest, la Somme și Verdun. Faptele sale de vitejie au fost recompensate cu Crucea de Fier, clasa I și a II-a, apoi cu crucea de onoare.

După război, Glücks s-a alăturat trupelor paramilitare din zona Ruhrului.

Au devenit cunoscuți pentru brutalitatea cu care operau.

În 1930 a intrat în partidul nazist, iar doi ani târziu a devenit activ în SS.

În 1935 a fost avansat în ierarhia militară.

S-a căsătorit cu o femeie mult mai tânără, Alice Klages, după ce i-a lichidat soțul. Din fericire, nu au rezultat copii în urma mariajului, ceea ce contravenea propagandei naziste.

La 1 aprilie 1936 a fost încadrat în oficiul pentru inspectarea lagărelor de concentrare. Atunci l-a întâlnit pe Theodor Eicke, fostul comandant al lagărului de la Dachau. I se spunea măcelarul.

În 1934, Hitler îi dăduse misiunea să îl asasineze pe șeful Sturmabteilung (SA), Ernst Rohm, pentru a facilita ascensiunea SS.

Munca în lagăr îi displăcea complet, așa că a fost mai mult decât fericit să îi paseze toată răspunderea lui Glucks, care avea să devină un administrator harnic al mașinăriei de exterminare.

Criminal de birou

Glücks este învestit oficial abia în 1939, când Eicke este trimis în Polonia pentru “măsuri de securitate și epurare”.

Misiunea lui este extinderea și crearea de noi lagăre de concentare. Până în 1942 reuseste sa inaugureze cinci noi Auschwitz, Neuengamme, Natzweiler, Groß-Rosen si Majdanek. De departe cel mai criminal s-a dovedit Auschwitz.

În ianuarie 1940, el a fost persoana care a trimis o delegație la Auschwitz să analizeze zona și facă demersurile necesare pentru amplasarea unui nou lagăr de concentrare.

El deținea controlul din biroul său, iar comandanții executau cu exactitate ordinele. Istoria l-a reținut pe Eichmann care a organizat deportările, însă Glucks decidea cine, unde și cum muri, nu înainte de a-i exploata până la ultimul fir de păr.

La 27 aprilie, după ce au convenit că fostele cazerne ale cavaleriei austriece pot fi transformate în lagăre pentru deținuți, Himmler își dădea acordul la sugestia lui Glücks pentru ridicarea lagărului. Două zile mai tarziu este numit Rudolf Hoss comandant al noului lagăr.

Himmler știa că localitatea a fost ridicată de germani în 1270 și își propunea să aducă noi locuitori din Germania și să redenumească orașul în “HeinrichHimmler”.

Mai mult, el plănuia să mute fabrica de cauciucuri sintetice IG Farben la Auschwitz împreună cu toți cei 200.000 de angajați.

Din 1941, în lagărul Auschwitz III (Buna Monowitz) s-au produs cauciuciuri și benzină sintetică.

O filială a IG Farben livra gaz Zyklon B pentru gazarea oamenilor la Auschwitz II (Birkenau).

Grija pentru părul uman

Glucks era conștient că lagărele de concentrare trebuie să îndeplinească două misiuni: sistematizarea exterminării în masă și optimizarea muncii silnice.

Fiecare deținut aflat în lagăr trebuia valorificat până la ultimul fir de păr. El inventase termenul intrat în jargonul naziștilor: exterminare prin muncă.

În martie 1942, Glücks a primit un birou în Berlin, de unde să coordoneze activitățile lagărelor de concentrare.

“Până și bolnavii care mai au doar câteva zile de trăit, trebuie să primească o muncă executabilă din pat”.

La 6 august 1942, el trimitea o circulară către toți comandații de lagăre, pe tema: “valorificarea părului uman”. 

“Părul uman este o materie primă importantă pentru realizarea submarinelor și a tramvaielor. În mod expres, să se utilizeze părul de bărbați, dacă are o lungime de minimum doi centimetri. Oricum părul lung îi ajută în cazul unei evadări ca să fie mai greu recunoscuți. Cu mașina de tuns să li se tragă o linie vizibilă pe mijlocul capului“, scria Glücks.

El ajunsese să administreze 15 lagăre de concentrare cu 500 de lagăre adiacente.

Felul nemilos în care a împărțit deținuții prin lagăre i-a adus recunoștința liderilor.

“Dacă în toți anii de război nu am întâmpinat niciun fel de greutăți și industria de război a primit mereu forță de muncă în cel mai scurt timp, este doar meritul  SS-Gruppenführer Glücks”, se arată într-un document aflat în arhivele germane.

La 25 ianuarie 1945, cu două zile înainte de eliberarea lagărului de la Auschwitz de către Armata Roșie, Glücks a fost decorat de Adolf Hitler cu Crucea Germană de Bronz, una dintre cele mai importante distincții din al Treilea Reich.

Sovieticii avansau foarte rapid spre Vest, așa că Glücks a cerut încă din vara lui 1944 accelerea proceselor de exterminare a evreilor.

Cel mai activi în acest sens au fost comandanții de la Auschwitz-Birkenau, care în doar câteva săptămâni au ucis peste 400.000 de evrei maghiari și au lichidat în totalitate două lagăre de concentrare: lagărul pentru familii din Theresienstadt și lagărul pentru țigani.

Înaintea sosirii sovieticilor, la 18 ianuarie 1945, peste 58.000 de deținuți au fost trimiși la un marș al morții, aproximativ 9.000 grav bolnavi fiind lăsați în urmă.

Camerele de gazare și cele mai multe crematorii au fost aruncate în aer, la ordinul lui Himmler, care încerca să ascundă urmele exterminării în masă a evreilor.

Sinucidere sau supraviețuire?

La începutul lui mai 1945, după moartea lui Hitler, Himmler a adunat ce a mai rămas din guvern în nordul Germaniei, la Flensburg.

În anturajul său se aflau 150 dintre oamenii săi loiali, printre ei și Richard Glücks. Himmler le-a ordonat să îți schimbe identitatea și să fugă în Danemarca, țară ocupată încă de Germania la acel moment.

Conform filmului lui Frederick Forsyths din 1974, “Dosarul Odessa”, Glücks ar fi ajuns sub numele de Ricardo Suertes (Suerte însemnând noroc în spaniolă) în Buenos Aires, und ar fi creat o rețea de naziști refugiați de teama represaliilor.

Sursa citată notează însă că dovezile arată indubitabil că în realitate, la data 10 mai, la  două zile după capitularea germanilor, criminalul de birou Richard Glücks s-a sinucis cu o capsulă de otravă.